Primu’ drum a fost la dictionar, habar n-aveam ce-nseamna verbiaj. Asadar, verbiaj = abundenta de cuvinte inutile; vorbarie; flecareala. Nici vorba de asa ceva pe blogul lui.

Cel mai bun prieten al meu îmi trânteşte din senin
nişte cuvinte în inimă.

“Îmi place blogul”, îmi spune.
“De ce?” îl întreb.
“Se simte sufletul. Eşti cald. Îmi place asta”.
“Mă ştii”.
“Da”…
“Sunt debonar”.

Autorul scrie cu premeditare, penita nu e naravasa, figurile de stil nu sunt intamplatoare.

O privire!Si am redevenit calm,la volan
Ralu Filip s-a oprit

Aky a vazut “Rencontres”

Da, se simte sufletul.

Pe aceeasi tema:

    None Found

Tagged with:
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>