Cuvintele atrag Realul – Diana Cismaru

Dincolo de faptul că din această cercetare reies o serie de concluzii cu privire la rolul blogurilor in spaţiul public (voi reveni la această cercetare ulterior) ceea ce m-a surprins a fost faptul că se foloseşte mai mult puterea cuvintelor de a distruge decât puterea de a construi. Se utilizează identitatea virtuală şi anonimatul confortabil al calculatorului mai mult pentru critică şi comentariu negativ decât pentru aspecte pozitive. Cu alte cuvinte, pe bloguri se vede întotdeauna “partea goală a paharului” (şi mai ales, să subliniem, este vorba de “paharul celorlalţi”) iar “partea plină” se pare că nu există sau este trecută în umbră. Întotdeauna este mai uşor de distrus decât de construit – iar comunicarea din spaţiul public (şi virtual, se vede) pare prea des orientată spre prima variantă.

Diana Cismaru este doctor in sociologie, lector universitar la Facultatea de Relatii Publice, SNSPA si coordonator executiv Masterat Comunicare si Relatii Publice.

Unii o sa-l numeasca un blog teoretic, insa chiar si asa sa nu uitam ca teoria este rezultatul lectiilor invatate din practica. Asta ca sa nu-l citez pe un prieten: la calitate se ajunge prin cantitate . Este preferabil sa invatam din teorie decat din practica (Prostii spun ca invata din experienta. Eu prefer sa invat din experienta altora. Bismark).

Am gasit o gramada de articole interesante despre new media, comunicare si sociologie : comunicarea si organizatiile din romania, tipuri de bloguri, influente si motivatii in dezvoltarea blogurilor, despre satul global, generatia de atunci generatia de acum, increderea si construirea imaginii, forumurile ca organizatii informale, stirile televizate si noile media intersectia dintre spatiul real si spatiul virtual, teoria si practica manipularii in comunicarea publica, identitati-multiple-in-spatiul-virtual, Sociolog sau comunicator.

In sfarsit, articolul Cunoasterea ca arma de dominare din care citez:

Sunt cei care se plasează în domenii de nişă, devin foarte buni experţi, şi apoi folosesc cunoştinţele şi experienţa lor nu numai pentru a obţine ceea ce se vrea de obicei (bani, proprietăţi, statut social, viaţă comodă, timp liber) ci le folosesc pentru a obţine putere. Odată ce dominarea celorlalţi devine obişnuinţă (dominaţie implicită, nu explicită) celelalte scopuri devin adiacente.

mi-a amintit de unele pericole cu care se confrunta discipolii lui Bacon:

“Cel care se luptă cu monştrii, să ia aminte, să nu devină el însuşi un monstru. Iar de priveşti abisul, află că şi abisul priveste in tine” (Fr. Nietzsche).