Gandurile lui Marian

Mi-ar fi placut sa fiu eu cel care ii descopera blogul, insa nu a fost asa.

Citindu-i blogul imi vine si mie sa intreb: ce face Paul Daniel? Pentru ca si noi cei care citim suntem martori la miracolul asta al transformarii, al devenirii… De la un “punctulet putin mai alb-gri pe ecranul rece gri-negru” la o “mogaldeata” care te face sa realizezi care e scopul vietii.

Copiii… Tin minte cand am fost la cinema la Children of men si cand toata sala, barbati, femei,toti au scapat o lacrima atunci la scena nasterii. De fiecare data cand un prieten de-al meu devine tatic il intreb ce a simtit cand si-a luat fiul/fiica in brate si raspunsurile sunt cam aceleasi: “bai, mi s-au taiat genunchii”. Un prieten mai hatru mi-a spus : “Abia astept sa sparg usa sa ma intorc acasa la fi-mea si dupa aia abia astept sa se faca dimineata sa ma intorc la serviciu, sa scap” .

Sa revenim la blog insa. Marian scrie excelent si cred ca in el “zac” niste carti care asteapta sa fie scrise. Si sper ca va veni o vreme cand poate imi va da si mie un autograf pe una dintre ele.

Mi-au placut mai ales:Primul meu gand de tata, Un alt gand de tata, De vorba cu Paul Daniel, Doua luni, As dori…de week-end, Amintiri cu doi copii si niste oi, Da mama cu Evianul in mine!, Plecat dupa artificii…, Sa bem un “Jack” in noapte, batrane negru…

Ultimul post imi aduce aminte de un articol al unui prieten care nu ma lasa sa scriu despre el… N-am Jack, dar un J&B tot beau…BB King deja ascult, ma duc sa butonez telecomanda dupa niste snooker sau ciclism.