Un ’89 pentru blogosfera- Tine sus cuvantul cand mergi cu vantu’n fata

In 1989 eram copil. Imi amintesc insa foarte bine evenimentele. Am fost suficient de norocos sa fiu in Bucuresti atunci. Nu, nu participant, ci martor. Intotdeauna m-am intrebat daca as fi avut curajul sa particip.

Ce se-ntampla acum la Cotidianul este un alt 1989 . De data asta virtual. Intai a fost Timisoara. Acum este Cotidianul. N-as vrea sa spun ca Nistorescu este un alt Ceausescu. Ce daca si el acuza “agenturile”?  Nu sunt in masura sa judec. Dar pot sa spun asta: jurnalistii trebuie sa fie solidari. Sa lase rivalitatile. Pentru ca cine stie cine va urma maine? Lumea se schimba zilele astea. Ori invingem impreuna, ori o sa murim pe cont propriu.

Nu vreau sa comentez ce politician este in spatele manevrei, nu este rolul meu asta. Sa-i dea Dumnezeu sanatate!  (e si Schimbarea la fata azi).Poate si lui ii pasa de tara asta si nu-l inteleg eu.  Pot insa sa spun ca daca va disparea Cotidianul, Romania pierde. Iremediabil.

Citesc o carte zilele astea, se numeste “Romanii”. De  Keith Hitchins. Am retinut un citat:

“Opozitia fata de Cuza s-a constituit in ceea ce avea sa fie cunoscut sub numele de “monstruasa coalitie”. Aceasta era compusa atat din stanga, cat si din dreapta, care, in mod normal nu erau de acord cu privire la nici o problema politica si sociala importanta, dar gaseau acum un teren comun in ostilitatea lor fata de domnitor.” (p. 372)

Asta se-ntampla si acum.

Oare pt cine dimineata te trezesti
In fiecare zi incerci sa te intelegi
Si cand alegi sa gandesi toata lumea in jur te judeca
Tinzi sa crezi ca gresesti, nu uita,
Cine esti pt. multi nu mai conteaza
Tine sus cuvantul cand mergi cu vantu’n fata
Sunt altii ce cu spiritu’ pe culmea vietii stau de o viata
Invata de la ei, esti o parte din aceasta armata
Cu ochii in sus si lacrimile in suflet
Astepti ca cineva sa se opreasca sa te indrume
Tu ceri, tu dai, el ia iar n’ai
Si de pe fata ta treptat dispare orice zambet
Pana sa iti revii tu, stai cu ochii inchisi
Nu vrei sa te ridici cand asculti tot ce iti spun Si pt fiecare lucru ce apune in viata ta,
Tine capul sus
Doar tu te poti schimba

Cu vantu’n fata ai girja unde tragi
Cu vantu’n fata ai grija unde calci
Cu vantu’n fata ai grija daca vei scuipa,
Toate se intorc impotriva ta

Cu vantu’n fata, cu vantu’n fata mergi,
Te bucuri ca nu trebuie sa mai alergi
Nu stiu daca e rau, nu stiu daca e bine
Ca uneori nu alergi decat de tine
Pamantu’ asta e destul de mare pt. toti
D’asta nu pot sa imi explic atatea morti
Inutile,  pt. un orgoliu,
Cate familii au trebuit sa poarte doliu
Ai grija atunci cand tragi
Vantul se schimba
Si poti sa iti ranesti
O sora, o mama, o fiica
Nu’ti fie frica
Totu’i trecator,
In viata asta un simplu trecator
Tre’ sa fii in decor
Tre sa iesi din decor
Onor primesc numai eroii la televizor
In viata de zi cu zi astea sunt drame
Si nici un lucru nu’i ce pare

Un citat via Mihnea (care in zilele astea tulburi este un reper de echilibru si integritate. cum a fost  intotdeauna. un om egal cu el insusi si totodata un far in ceata asta deasa.) :

First they came for the Communists,
and I didn’t speak up,
because I wasn’t a Communist.
Then they came for the Jews,
and I didn’t speak up,
because I wasn’t a Jew.
Then they came for the Catholics,
and I didn’t speak up,
because I was a Protestant.
Then they came for me,
and by that time there was no one
left to speak up for me.