Cum sa invingeti in disputele online- argumentatia

Am urmarit cu totii disputele online dintre Tolo si Stanca, Tolo si Orlando, Stanca si Berza sau dintre Stanca si Danilescu. Spre mirarea mea, in afara de Tolo si Stanca, putini manageri au aratat ca stapanesc metodele de argumentare. Initial am vrut sa scriu si despre tehnici de manipulare (gen “deschidere cu minge joasa”, “picior in usa” etc.) si NLP, dar convingerea mea este ca mai bine nu le cunoasteti. Deocamdata.

In primul rand, ce este un argument?

Argument inseamna un temei adus in sprijinul unei concluzii. (Nigel Warburton, Oxford- majoritatea definitiilor din acest articol sunt adaptate dupa Nigel Warburton).

Argumentele sunt deductive sau inductive.

Deductia este o  metoda de rationare pornind de la premise la concluzie. Argumentele deductive conserva adevarul, daca plecam de la premise adevarate, concluzia trebuie sa fie adevarata. In procesul deductiei se pleaca de la adevaruri generale.
Premisa: Toti oamenii sunt muritori.
Premisa: Socrate este om.
Concluzie: Socrate este muritor.
Inductia este o metoda de rationare care trece de la un  numar de observatii empirice la o generalizare. Inductia nu este in totalitate sigura.In procesul inductiei se pleaca de la adevaruri particulare:
Socrate este muritor.
Socarte vorbeste limba greaca.
Socrate preda filosofia.
Socrate poarta barba.
Deci Socrate este om.

Metode de argumentare (lista neexhaustiva):

1.Argumentarea prin analogie-  se bazeaza pe compararea a doua lucruri pretinse a fi asemanatoare. A si B sunt asemanatoare, daca A e adevarat atunci si B este adevarat. Poate fi atacata prin contestarea comparatiei
2.Argumentarea prin exemplificare- se bazeaza pe inductie. Concret, se aduc exemple. Poate fi combatuta prin contestarea exemplelor sau prin contra-exemple.
3.Argumentarea cauzala- se bazeaza pe analiza relatiei dintre cauza si efect. Poate fi combatuta prin argumentarea ca altele au fost cauzele(influentele externe).

Erori de logica (intalnite mai des):

Generalizarea pripita – argument prin exemplificare bazat pe un numar insuficient de exemple.

Post hoc, ergo propter hoc-  dupa un eveniment s-a intamplat alt eveniment si se  trage concluzia ca primul eveniment este cauza celui de-al doilea.
Argument relativ la persoana (Argumentum ad hominem)- atacarea  unei persoane cu care suntem in disputa, in loc de a gasi o greseala in argumentatia sa.
Argument relativ la ignoranta- lipsa unei dovezi cunoscute impotriva unei opinii este considerata o indicatie ca aceasta este adevarata.

Apelul la autoritate- considerarea unor enunturi ca fiind adevarate doar pentru ca o pretinsa autoritate in acea problema spune ca sunt adevarate.
Non sequitur- un enunt care decurge din premisele care il preced.
Panta alunecoasa- acceptarea unei practici relativ inofensive va duce inevitabil la legitimarea unor practici indezirabile.
Petitio principii- asumarea problemei care este inca in discutie (de exemplu prin argumente circulare. A pentru ca B. B pentru ca A).

Eroare genetica- A provine din B deci B trebuie sa aiba niste trasaturi comune cu A.

Confundarea cauzei-  a considera o corelatie drept dovada convingatoare a unei conexiuni cauzale directe.

Eroare etimologica- trecerea gresita de la sensul originar al unui cuvant la sensul sau actual.

Erorile pot fi impartite si in :

Erori formale- cand premisele pot fi adevarate fara ca si concluzia sa fie in mod necesar adevarata.

Erori neformale- orice tip de erori diferite de cele formale.

O  foarte scurta introducere si despre sofistica.

Sofistica este o metoda de etalare a inteligentei, prin care nu se respecta principiile rationarii corecte, ci se introduc concluzii improbabile sub fatada unor argumente fictive. Cateva dintre tehnicile folosite sunt:

Retorica este arta persuasiunii. In loc de a oferi temeiuri si a prezenta argumente in sprijinul concluziilor, se intrebuinteaza o serie de tehnici precum asertiunea emfatica (exprimarea unei opinii nesustinute de temeiuri), cuvintele persuasive (“sigur”, “evident”, “clar”) si limbajul emotional, pentru a-l convinge pe ascultator sau cititor. Unele dintre tehnicile de mai jos se folosesc si in retorica.

Falsa dihotomie- prezentarea gresita a alternativelor existente. “Daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra”.
Falsa profunzime- rostirea unor enunturi care par profunde dar nu sunt. De exemplu, prima metoda o constitue  paradoxurile aparente
Cunoasterea este un alt fel de ignoranta.
Miscandu-te, ramai pe loc.
Drumul catre virtute trece prin viciu.
Superficialitatea este un gen important de profunzime.
A doua metoda este repetarea unor  anunturi banale:
La nastere toti suntem copii.
A treia modalitate este de a pune siruri de intrebari retorice:
Sunt oamenii vreodata fericiti?
Este viata un joc fara sens?
Ne putem cunoaste oare pe noi insine?

Zig-zag-ul- a sari de la o tema la alta.

Irelevanta- evitarea raspunsului direct la o intrebare, folosind o tema apropiata.