Decizii, informatie, internet

“The wise man listens to meaning; the fool only gets the noise.” Nassim Taleb

Totul in jurul nostru este informatie. In functie de informatie, luam deciziile. Va treziti dimineata, va uitati in oglinda pentru a va informa cum aratati si a decide ce  retusuri sunt necesare. Va uitati in frigider pentru a va informa ce  optiuni aveti pentru micul dejun si a decide ce mancati.  Va uitati in sifonier pentru a va informa ce haine sunt disponibile si a decide cu ce va imbracati (la femei partea cu decizia dureaza cu atat mai mult cu cat au mai multe haine ). As putea s-o continui asa la nesfarsit pentru ca zilnic luati mii de decizii.

Avem nevoie de informatii pentru a lua decizii, pentru a ne ajusta pozitia, pentru a gasi un sens evenimentelor  si nu in ultimul rand pentru a ne simti conectati la comunitate.

Cercetatorii de la Society of Judgment and Decision Making au stabilit ca oamenii iau deciziile pe baza a doua sisteme:

1. Un sistem automat, rapid, involuntar si inconstient numit intuitie.

2. Un sistem deliberat, incet, logic, constient numit gandire.

Marea majoritate a deciziilor le luam inconstient ( cand viram la stanga, cand mergem mai repede, mai incet etc). Dar cele mai importante decizii le luam constient.

Internetul poate fi considerat a 4-a dimensiune. Intr-o secunda putem citi presa din New York, putem vedea clipuri filmate in Sidney cu o zi in urma sau chiar in timp real, putem vedea imagini luate din satelit din orice punct al Terrei, putem cumpara lucruri, putem comunica in timp real.

De ce intra oamenii pe Internet?

Raportul Oxis- Oxford Internet Surveys 2009 enumera patru motive pentru care oamenii intra pe internet:

A. Information Seeking- The Internet has become the first port of call when people look for information.

B. Communication and Social Networking

C. Entertainment

D. Services

E. Creation and Production

Deci cautarea deliberata a informatiilor a deveni unul dintre scopurile principale pentru care oamenii intra pe Internet.

In general oamenii au nevoie de 3 tipuri de informatii:

1. Informatii referitoare la lumea inconjuratoare (stiri despre mediu ) ;

2. Informatii referitoare la “concurenta” din domeniul lor profesional dar si personal ;

3. Informatii referitoare la parteneri (familie, prieteni etc.) .

Exact cum antilopele trebuie sa stie unde e iarba cea mai buna, unde sunt leii si ce fac puii lor, asa trebuie sa stim si noi ce a mai facut Ionescu, cum se mai simte bunica, unde a aparut un magazin misto etc.

Pe Internet, informatiile astea ne vin de pe siteuri, bloguri, forumuri, twitter, facebook, hi5, neogen, youtube, pe mail, ym etc. Orice este text, film, muzica sau fotografie reprezinta informatie.

Ca sa intelegem mai multe despre informatii trebuie sa descriu matricea Descriere-Interpretare-Evaluare.

Descriere-Interpretare-Evaluare este un concept american extrem de important care ne ajuta sa vedem cu alti ochi informatiile.

Descriere – ce observ (sau ce a observat altcineva; faptele);

Interpretare- ce gandesc despre ce observ;

Evaluare- ce simt despre ce observ.

Filosoful indian Krishnamurti considera ca a deosebi observarea unui fapt de interpretarea sa reprezinta unul dintre cele mai avansate stadii ale inteligentei umane.

De cele mai multe ori, mai ales din presa, informatiile ne vin sub forma unui cocktail (sau mai bine zis ghiveci) de descrieri, interpretari si evaluari. De aceea  acele articole nu sunt clare si limpezi, ci confuze.

Cunoasterea matricei ne ajuta mult si in relatiile personale pentru ca nu de putine ori facem interpretari gresite ale unor fapte observate ( Descriere: Ionut este suparat azi; Interpretare: inseamna ca e suparat pe mine; Evaluare: sunt suparat si eu pe el atunci. Realitatea:  Ionut este suparat pentru ca n-a dormit azi-noapte.)

De cata informatie avem nevoie?

Stuart Oskamp a facut un experiment celebru (1) cu un grup de psihologi. Concluzia lui dupa experiment a fost urmatoarea:

“Pe masura ce primeau mai multe informatii, siguranta in legatura cu deciziile proprii nu corespundea deloc corectitudinii acelei decizii. Acelasi lucru s-a intamplat si cu medicii de la urgenta. Ei aduna si prelucreaza mai multe informatii decat e cu adevarat necesar fiindca asta le da incredere- si avand o viata in mainile lor, au nevoie sa se simta si mai increzatori. Ironia e ca tocmai aceasta dorinta de incredere le va afecta corectitudinea deciziei. Ei introduc mai multe informatii in ecuatia, deja sufocata de date, din capul lor, si se impotmolesc si mai mult.”

Un alt experiment celebru (2), al lui Paul Slovic, realizat cu agenti de pariuri a relevat acelasi lucru:

“The increase in the information set did not lead to an increase in their accuracy; their confidence in their choices, on the other hand, went up markedly.  Information proved to be toxic.” Nassim Taleb

Prea multa informatie dauneaza

Nassim Taleb este categoric:

Let us discuss one main effect of information: impediment to knowledge.
So this statement, additional knowledge of the minutiae of daily business can be useless, even actually toxic, is indirectly but quite effectively testable.
Listening to the news on the radio every hour is far worse for you than reading a weekly magazine, because the longer interval allows information to be filtered a bit.

El da si un exemplu concludent (3).

Unul dintre motive este ca volumul atentiei este limitat.

Daniel Simons, psiholog la Universitatea din Illinois, a realizat un experiment (4) in care jumatate dintre subiectii experimentului nu au reusit sa observe un om costumat intr-o gorila  care trecea exact prin centrul unui teren de baschet pe care ei il observau intr-un film. Conform lui:

“In lume exista o cantitate infinita de informatie, dar capacitatea noastra de a ajunge la aceasta informatie este limitata. Daca atentia ta este limitata la un anumit numar de obiecte, iar atentia reprezinta o poarta catre constiinta, atunci poti fi constient doar de un set limitat de lucruri.”

Steven Most, psiholog la Universitatea Delaware compara “fluxul de informatii si imagini care ne bombardeaza zilnic din toate partile cu un val care ne inunda creierul. Daca nu incercamsa oprim macar o parte din toata acea apa, va trece pur si simplu, prin mintile noastre.”(Tom Vanderbilt)

“Uneori, esti atent la anumite lucruri destul incat sa fii constient de ele pe moment, dar acel proces de codificare nu are neaparat loc. Constientizarea exista, dar nu si memoria constientizarii. Cand ne este distrase atentia, e dicutabil daca avem sau nu acea constientizare de moment.”

Carl Anderson, specialist in optometrie:

“Daca un sofer se afla intr-o zona pe care o cuoaste, acesta nici macar nu mai vede indicatorul, pentru ca stie deja ca este acolo. Acest lucru se numeste “procesare previzibila”. Vedem anumite lucruri, pentru ca le cautam cu privirea. Pentru a vedea lucruri pe care nu le cautam cu privirea, precum indicatoare Stop neasteptate, trebuie sa ne bizuim pe procesarea imprevizibila. Anumite lucruri trebuie sa fie foarte evidente pentru a ne capta atentia.”

Cum luam decizii bune?

Tot Nassim Taleb ne spune cum sa deosebim semnalul de zgomot:

“Significance- How did I decide that t was perfect noise? Take a simple analogy. If you engage in a mountain bicycle race with a friend across Siberia and, a month later, beat him by one single second, you clearly cannot quite boast that you are faster than him.”

Malcolm Gladwell:

“Ce ne spune algoritmul Goldman? Tot acest plus de informatii nu e deloc un avantaj; de fapt, ai nevoie de foarte putine date ca sa gasesti amprenta unui fenomen complex.”

“John Gottman a redus o problema complexa la elementele de baza: chiar si cele mai complicate relatii si probleme, a aratat el, au un tipar identificabil. Cercetarea lui Goldman a aratat ca, in alegerea acestora, mai putin inseamna mai mult. Sa-i incarci pe cei ce iau decizii cu informatii face identificarea tiparului mai grea, nu mai usoara, a dovedit el. Trebuie sa stergem date pentru a lua decizii de succes.”

Cum ajungem la acest tipar identificabil?

Aici exista doua filosofii:

1. cea occidentala numita experienta. Malcolm Gladwell vorbeste despre ea in Blink!:

“Ne-am dezvoltata aceasta indemanare pe parcursul a ani de zile. Douzeci de ani. E ca la medici. Esti internist, apoi rezident. O faci si o tot faci pana poti spune obiectiv cat de dulce sau de amara, cat de caramelizata, cata aroma de citrice are- si la citrice atata lamaie, atata grapefruit, atata lamaie verde, atata portocala.” Gail Vance Civille, Sensory Spectrum, degustatoare.

2. cea orientala numita “sensibilitatea la  semnale slabe” . Dintotdeauna japonezii au pus actiunea pe acelasi plan cu reflectia sau contemplarea, teoria pe acelasi plan cu practica si au observat nuantele si extrem de important, ritmurile. Aceasta stare se obtine numai impiedicandu-ne sa folosim sistemul nr 2 de luare a deciziilor. Yagyu Muenori:

“Clipa dinainte ca adversarul sa fi inceput a face o miscare e avangarda momentului. A vedea limpede energiile, senzatiile sau starile de spirit ale adversarului si a actiona potrivit lor, se cheama avangarda momentului.
In relatiile sociale si profesionale, daca observi diferitele situatii in timp ce iau nastere, atitudinea ta e aidoma celei a razboinicului, chiar daca nu e vorba de nici un conflict. Preocuparea de a observa mersul lucrurilor chiar si in interiorul unui grup tine tot de arta razboiului.
Daca nu vezi dinamica situatiilor, s-ar putea sa ramai prea mult intr-un grup in care nu ai ce cauta si sa dai de necaz fara motiv. Totul tine de a vedea sau a nu vedea mersul lucrurilor si starea celorlalti.”

In concluzie, deciziile bune se iau combinand sistemele 1 si 2. Cam in felul in care a invatat Robert De Niro la Actors Studio:

“Inaintea unui film, ma documentez asupra subiectului, asupra personajului pe care il voi juca, citesc tot ce pot gasi de citit. Ma plimb prin locurile de care este vorba, ma impregnez de atmosfera respectiva, ma intalnesc cu locuitorii. apoi, cand consider ca stiu suficient de multe, ca sunt gata, ma opresc de la a-mi mai pune intrebari, ma arunc in valtoare.” Francois Ducasse (5)

Daca ai citit tot articolul, inseamna ca ai luat o decizie buna .

(1) “Cercetatorul Stuart Oskamp a condus cu multi ani in urma un studiu faimos in care a adunat un grup de psihologi si le-a dat un caz al unui veteran de razboi de 29 de ani, Joseph Kidd. In prima etapa a experimentului, le-a oferit doar informatia de baza. Apoi le-a dat o pagina si jumatate de informatii, dactilografiate la un rand, despre copilaria sa. in a treia etapa fiecare a mai primit cate doua pagini despre anii de liceu si facultate ai lui Kidd. In final, le-a oferit un raport detaliat dal perioadei de armata si al anilor urmatori. Dupa fiecare etapa, psihologii erau rugati sa completeze un test cu 25 de itemi cu raspuns la alegre. Oskamp a descoperit ca pe masura ce psihologii primescbtot mai multe informatii despre Kidd, increderea lor in acuratetea diagnosticului scade dramatic. Era diagnosticul mai precis? Dupa cum s-a vazut, nici pe departe. Dupa fiecare rand de informatii isi schimbau raspunsurile la 8, 9, sau 10 intrebari, dar procentul de acuratete ramanea constant, cam 30%.” Malcolm Gladwell

(2) “In another telling experiment, the psychologist Paul Slovic asked bookmakers to select from eighty variables in past horse races those taht they found useful in computing the odds. These variables included all manner of statistical information about past performance. The bookmakers were given the ten most useful variables, the asked to predict the outcome of races. Then they were given ten more and asked to  predict again.” Nassim Taleb

(3) “Show two groups of people a blurry image of a fire hydrant, blurry enough for them not to recognize what it is. For one group, increase the resolution slowly, in ten steps. For the second, do it faster, in five steps. …) The members of the group that saw fewer intermediate steps are likely to recognize the hydrant much faster. Moral? The more information you give someone, the more hypotheses they will formulate along the way, and the worse off they will be. They see more random noise and mistake it for information.
The problem is that ur ideas are sticky: once we produce a theory, we are not likely to change our minds- so those who delay developing their theorie are better off.”

(4) “Intr-un deja binecunoscut experiment psihologic, un grup de cercetatori a studiat subiectii carora li se ceruse sa urmareasca o inregistrare video cu un grup de oameni dispusi in cerc, care faceau pase cu o minge de baschet. Jumatate din acestia aveau pantaloni albi, jumatate ii aveau negri. Subiectii au fost rugati sa numere pasele. Aproximativ jumatate dintre subiecti nu au observat ca o persoana imbracata in gorila trecuse chiar prin mijlocul cercului.” Tom Vanderbilt

(5) ” Am demonstrat deja importanta faptului de a avea initiativa si de a ne dota cu  un plan, de a reflecta la problemele noastre, apoi a ne detasa pentru a deveni artisti, lejeri, instinctivi.Cine refuza sa-si puna intrebari se priveaza de la a evolua si a rezolva anumite blocaje. Dar cui isi pune prea multe intrebari ii va fi greu sa se arunce in apa. Un competitor prea cerebral, care gandeste prea mult nu va fi un bun artist. Reciproc, cel care e prea artist in faza cercetarii, refuza sa iasa din carapace, nu face apel la gandire si nu se analizeaza, isi va limita calitatea cercetarii, progresele si potentialul de exprimare.” Francois Ducasse- “Champion dans la tete”