blognaiv.blogspot.com- blog adesea naiv, foarte rar altfel by Daniela “Danonino” David
by Gia Codrescu
Am inceput sa citesc blogul Danielei din 2007, de la primul post, asa cum incep cu toate. Mi se pare amuzanta prima postare, care de cele mai multe ori e un manifest ce raspunde la intrebarea “de ce mi-am facut blog?”. De obicei argumentele sunt aceleasi: fiindca toata lumea are, din joaca, din plictiseala, furie sau… de aceasta data, din ‘preaplin’. Mi-a placut formularea ei – m-a dus cu gandul la cuvintele lui Caragiale “simt enorm, vad monstruos” – asa simte si ea si vrea sa impartaseasca.
Unele bloguri sunt ca niste carti de eseuri
Iar prin eseuri inteleg acele articole ce dezvolta in mod personal un subiect, in care gasesti idei si teorii ce ii confera textului valoare si perenitate. Va fi la fel de savuros si peste cativa ani, asa cum este la momentul la care a fost scris. Este mai putin despre fapte si mai mult despre ganduri, senzatii, sfaturi si mangaieri. Te inspira, te motiveaza si te fac sa zambesc. Asa sunt si cele mai multe articole ale Danielei – ca niste prajituri bune, care nu se termina niciodata si au puterea de a crea ceva in tine. Adica de a lasa in urma ceva ce nu era deja
A scris mult. 450 de articole in primul an, in urmatorul 342 si pana acum, acest an, 161 de articole. Asa ca am stat ceva timp pana sa le citesc pe toate, fiindca da, le-am citit si asta nu pentru ca trebuia, ci pentru ca sunt ca un dulce viciu. Poate m-am regasit mai mult decat ar face-o altcineva in trairile ei, insa chiar si asa, sunt o gramada de idei ‘miambilicioase’ cum zicea un personaj de carte de poveste, de care sa te bucuri.
Din felul in care scrie, aflam despre “Danonino” ca are o inteligenta frumoasa, a cuvintelor, ce reflecta atat toate cele cinci simturi cat si scheme logice, ca este un spirit cuprinzator – ii place diversitatea, se plimba mult, cunoaste mult, ca este perseverenta – gasim anumite tipuri de articole ce se repeta inca de la inceput, ca vrea sa invete mult si sa dea si mai mult lumii inapoi – vrea sa faca oamenii mai veseli si asta de cele mai multe ori prin zambete sau imbratisari. Ii plac placerile si ii place ‘maimult’ul.
Dar sa vedem despre ce este blogul ei.
In primul rand, sa intelegem ce este cu toata aceasta ‘naivitate’ declarata. Conform dictionarului, ‘naivitatea’ este acea trasatura a cuiva de a fi “lipsit de experienta si de prefăcătorie, simplu, natural, credul si sincer; care vădeste sinceritate si curatenie morală; ingenuu; candid; inocent; care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate”.
Citind aceste definitii incep sa ma intreb de ce ‘naivitatea’ este de cele mai multe ori folosita peiorativ, cu referire mai degraba la un defect decat la o calitate. Acelasi lucru se intreaba si ea, si ne explica:
“Am invatat ca naivitatea te ajuta sa te ridici, sa te scuturi si sa o iei de la inceput. Sa crezi in tine la fel de mult, sa crezi ca poti. Naivitatea te ajuta la ceva si mai important decat asta: te ajuta sa continui sa crezi in oameni chiar si dupa ce ai acumulat suficiente dovezi ca nu e tocmai intelept. Sau kusher 
Zic mai important pentru ca pe tine te poti controla si de tine raspunzi tu. The others… nu poti controla dar uneori raspunzi de. Eu i-as zice un pericol ceva mai mare.
Un om care prefera sa fie naiv are mai multe motive de bucurie decat un… they like to call themselves realists. Un om naiv crede si continua. Un om naiv stie cum sa-si reduca suferinta cauzata de inerentele deziluzii si dezamagiri. Un om naiv spera si mai incearca o data.
Un om naiv se indragosteste de o privire, de o fraza, de o intonatie, de o baltoaca in care se reflecta o vrabie, de oameni imperfecti pe care-i ajuta sa se simta, pentru o vreme mai scurta sau mai lunga, perfecti.
Iar la sfarsitul zilei va fi ras si se va fi bucurat mai mult. Va fi adus mai multa bucurie decat omuletii realisti si educati si care fac frumos si socialmente acceptabil.
Naivitatea din dictionar e doar un ideal-tip. Orice cuvant si orice sentiment e doar un ideal-tip pana nu-l facem al nostru.
Intreaba un om naiv cum e ploaia, cum e un bulgare de zapada sau cum e sa iubesti. Cum e sa te indragostesti din sase cuvinte, o expresie si cinci centimetri de banca in parc si o noapte de cineva care nu te vrea. Cum e un autor care-i place. Cum e cand ti se spune ca ai trezit la viata un suflet amortit de propriile fapte monstruoase. Cum e crema de zahar ars sau caramelul. Cum e sa faci peste treizeci de oameni sa rada cu lacrimi la karaoke. Cum e sa auzi ca ai inseninat o zi ce parea ireparabila. Cum e sa ajuti. Cum e sa faci un cadou neasteptat. Cum e sa trimiti un sms in care scrie: vad un nor la stanga, port bluza alba, ce frumos ninge, ma cam prea gandesc la tine, mi-am luat cercei cu cirese.
Intreaba, it will be fun! Si poate o sa-ti para rau ca nu poti fi si tu naiv.”
Am tinut sa va redau aproape intreg articolul ei despre naivitate, fiindca este foarte frumos, avem de invatat din el si insumeaza intr-un fel intreg spiritul blogului ei naiv. Raspunde la toate acele intrebari bolduite din final .
Spuneam mai sus ca gasim cateva tipuri de articole care se repeta. De exemplu gasim posturi despre dorintele ei: “deseo del dia” (apropo, Danielei ii plac mult limbile straine – stie bine engleza, spaniola, parca putina persana si altele) – vrea sa fie mai curajoasa, sa inventeze corporatismul flower-power, sa aiba un auto-control mai bun, sau, alteori e foarte bucuroasa de felul in care e si nu isi mai doreste nimic.
Gasim recenzii de carti, de pilda la High Fidelity sau Coliba Unchiului Tom. Gasim definitii de cuvinte mai putin cunoscute si mai mult frumoase, cum sunt “aporie” sau “duhliu”. Gasim muzici incantatoare, cum sunt Evergrey sau Ella Fitzgerald. Cam astea ar fi cele care se repeta. Avem apoi amintiri cu zapada din copilarie sau despre cum isi scria numele peste tot cand era mica, din cand in cand o perla de povestioara fictionala, eseuri despre lene, despre a spune ‘multumesc’, despre iubire sau despre iubirea naiva .
Un blog naiv verde, cu aroma de tei, gust de scortisoara, catifelat ca o piersica si cu o melodie jazz pe fundal. Enjoy!
