bto.ro blog despre comunicare, rugby, marketing, semne de carte, mirari si enervari by Bogdan Theodor Olteanu

by Gia Codrescu

Che Bordello! Este exclamatia sau indemnul cu care ne intampina Bogdan pe blogul lui, prin care nu stiu exact ce vrea sa spuna, insa poate ne va lamuri el. La tot ce m-am putut gandi este Gogol Bordello, insa asteptam cu interes confirmari. Blogul este despre multe lucruri, asa cum ii spune si subtitlul – incepe cu un banc, continua cu pareri despre PR, cu intamplari, stiri, evenimente, pareri… si totusi, chiar daca este atat de divers, avem de-a face cu un blog coerent. Va spun imediat si de ce.

L-am intalnit pe Bogdan Theodor Olteanu la Wordcamp, eveniment cu si despre bloguri unde a tinut o prezentare despre el, deopotriva in calitate de director al departamentului de PR la Millenium Communications si de angajator. Ne-a povestit atunci din ce motive si-a facut blog: fiindca isi dorea sa invete mai mult despre mediul online prin experimentarea celor mai importante instrumente web 2.0 si pentru ca online pot urmari persoane pe care le remarca drept potentiali angajati, fara ca ele sa observe. O metoda ieftina si eficienta de recrutare. Chiar mai mult, ne asigura ca nu va mai angaja persoane fara prezenta online.

Pentru inceput, sa vedem cum e Bogdan. Despre el, cu referire la “Cum sunt (sau nu sunt) PR-istii” spune “Nu sunt dragut, nu sunt vesel, nu ma imbrac frumos, am barba si am nasul stramb. De fapt imi e greu sa definesc piaristii, pentru ca sunt o categorie la fel de eterogena ca si blogerii, inginerii, soferii de taxi si ziaristii (in ordine alfabetica).” Acum, pentru prima parte puteti sa va faceti o parere si din fotografie. Personal, la prezentarea la care am asistat mi s-a parut pozitiv si amuzant insa la modul inteligent si retinut, deschis insa controlat, asadar dragut si vesel insa nu la modul entuziast si naiv, ci calculat .

Citind blogul lui ma intreb cat de multi oameni atunci cand intra prima data pe un blog citesc si articole mai vechi. Fiindca daca este un blog serios ce vrea sa-ti ofere continut relevant, gasesti articole despre subiecte ce isi pastreaza valoarea in timp, nefiind perisabile cum sunt de pilda stirile. Citing blogul lui am gasit un articol foarte util pentru companiile care vor sa-si integreze si o parte de comunicare online.

Enumerand “5 motive sa fugi de bloguri si social media” puncteaza foarte bine toate riscurile pe care le prezinta onlineul. Un argument care mi s-a parut discutabil zice “…trebuie să îți schimbi în întregime cultura organizațională. Trebuie să fii transparent, să fii capabil să îți asumi riscuri, să fii flexibil. Paradigma clasică comandă-control nu funcționează” Pei nu ar fi bine ca toate companiile sa devina transparente si flexibile? E un lucru dictat de online sau unul care oricum ar trebui sa se intample? Ramane sa ne lamureasca el.

Ce mi-a placut cel mai mult la blogul lui, si asta este ceea ce il face coerent, este ca invita la discutie. Fiecare parere pe care o spune are ceva in ea care te provoaca. Va las pe voi sa descoperiti mai mult.

Despre cei care ii viziteaza blogul spune: “O treime dintre cititori sunt colegii mei. O treime sunt participanti la Olimpiadele Comunicarii. O alta treime sunt numa si numa CEO-i de la mari companii capitaliste. O alta treime sunt directori de marketing si o ultima treime sunt subordonatii lor care primesc blogul meu ca bibliografie (Dar numai pana la nivelul Brand Manager; JBM-ii nu au voie ca nu sunt inca pregatiti). A, mai e si frate-miu (sper).” Poate vom crea de acum o noua categorie, treimea-cititorilor-care-vor-sa-citeasca-lucruri-provocatoare-si-motivante-despre-PR-si-nu-numai, sau vom incerca sa ajungem in treimea cu CEO-i, mai bine .

In rest, pe blogul lui Bogdan, gasim curiozitati amuzante despre experimente sociale, o scrisoare imaginata scrisa pentru un concurs – avem de invatat din mestesugul condeiului, articole despre PR, indemnul de a scrie mai bine si resurse ajutatoare, gasim o filosofie a gardurilor si o anatomie a unui cuvant: “vreau”.

Ne bucuram ca exista oameni care vin din offline cu dorinta (si, cel mai important, disciplina) de a invata despre online si cum poate fi folosit eficient (si, sa nu uitam, placut) ca mediu de comunicare. Chapeau Bas!