Despre Voxpublica, dupa prima luna

Pe scurt, imi place. Desi initial am fost sceptic, mi-am dat intre timp seama ca ce a promis Stanca incepe sa se realizeze.

Cum poti sa-ti pastrezi personalitatea dar in acelasi timp sa faci parte dintr-o echipa? La fel ca intr-o orchestra. Fiecare instrument are personalitatea lui, totusi muzica iese din ingemanarea mai multor instrumente. Si probabil regula asta este valabila si pentru Voxpublica.

Cand am auzit ca pe Voxpublica o sa scrie Dinescu, Ursu si Buscu,  de care eu unul m-am plictisit de ceva vreme, am fost foarte sceptic.

De ce totusi citesc Voxpublica?

In primul rand, pentru  oamenii care scriu acolo. Citesc constant  Rogozanu, Stanca, Fumurescu, Popan, Cristina Bazavan, Laura Cernahoschi, Alexandra Badicioiu, Cosmin Alexandru. Citesc uneori si Simona Tache (cand nu e prea elitista), Istodor (cand nu scrie despre mancare ),  Ioan T. Morar si Patrasconiu (pe ambii cand nu scriu despre politica). Nu citesc insa niciodata ce scrie Doru Buscu, desi multi ani am cumparat Catavencu pentru articolele lui. Vorba unui prieten, onoarea se pierde o singura data, din punctul meu de vedere el si-a pierdut-o.

In al doilea rand,  pentru ca e comod sa intru pe o singura pagina pentru a citi blogurile respective.

In al treilea rand pentru ca acolo gasesc si stiri si analize si comentarii(descrieri-interpretari-evaluari). Un site/blog are succes in momentul cand este citit la cafeaua/tigara de dimineata. Daca un cititor alege sa intre pe un anumit site/blog in acel moment, pentru a se informa sau distra, inseamna ca siteul/blogul respectiv l-a convins. Din punctul asta de vedere, pe mine m-a convins. De asemenea cei care scriu  si-au invatat partitura: au inceput sa puna linkuri (una dintre diferentele dintre un articol  de comentarii de ziar aparut  online si un blog, il constituie linkurile; web 2.0 inseamna linkuri), raspund la comentarii (alta diferenta dintre web 1.0 si web 2.0), au adaugat butonul de retweet,  pe scurt interactioneaza cu cititorii si cu alti bloggeri.

Daca e ceva care nu-mi place, este faptul ca inca nu lucreaza ca o echipa, ca o orchestra, adica nu se linkeaza (desi unii o fac) intre ei. Asa ca eu, desi citesc destul de des blogurile respective,  am descoperit mergand pe linkuri,  un singur blog care mi-a placut (cel al Alexandrei Badicioiu).