Blogul anului 2009

Ce blog mi-a placut cel mai mult anul asta.

Inainte sa intru in subiect, cateva comentarii despre blogosfera Ro in 2009, mai precis despre calitatea blogurilor. Initial n-am fost de acord cu parerea lui Dragos Novac (“Cele mai multe prezenţe sunt însemnări personale sau bloguri ale unor pseudo-vedete. Mă aştept (de fapt, îmi doresc) să apară mai multe bloguri profesioniste, scrise bine, de nişă si implicit bloggeri profesionişti. Şi sper astfel că actuala perioadă în care bloggerii se pricep la toate lucrurile, de la încălzirea globală, la Băsescu şi de la acordul Romaniei cu FMI, la făcutul de cartofi prăjiţi, să fie tranziţionată către o perioadă cu câteva segmente destul de consistente: interesante, vocale şi bine scrise, cu adevarat cu o influenţă şi contribuţie pozitive la blogosferă”.) Dar tragand linie si privind retrospectiv, cred ca are dreptate.

Anul trecut si anul asta am citit cateva mii de bloguri. Din cele citite, am facut review la maxim 100. In 2009 n-am mai scris review-uri decat pentru cateva bloguri. De ce? Pentru ca nu am mai intalnit calitate. Aceleasi povestiri care nu intereseaza pe nimeni, aceleasi stiri pe care le da toata lumea. Multa mediocritate. Aceeasi defulare, acelasi ego umflat. Toti se considera speciali, unici, diferiti.  Si chiar sunt. Doar ca nu trebuie s-o repeti, ci s-o dovedesti prin ceea ce faci, prin felul in care scrii  (fetelor, “if you have to tell people you are a lady, you aren’t”). Pana la urma un blog este un instrument de comunicare. Si majoritatea nu spun nimic interesant. Nu trebuie sa ti se intample lucruri extraordinare ca sa spui ceva interesant. Din pacate, in comunicare multi aleg calea usoara, “the path of least resistance“.  Dr. House din serialul House MD a spus la un moment dat o chestie profunda: “People choose the paths that grant them the greatest rewards for the least amount of effort. That’s the law of nature, and you defied it. That’s why I hired you. You could have married rich, could have been a model, you could have just show up and people would have given you stuff. Lots of stuff, but you didn’t, you worked your stunning little ass off“. La noi se-ntampla rar asta.

Sunt prea multi cei care incalca principiul ” virgins can’t teach you how to fuck”. Bottom line (si nu e deloc politically correct ce spun): anul asta majoritatea blogurilor pe care le-am citit au fost ori din categoria celor scrise de  oameni cu o inteligenta discreta si probleme afective, care au ales sa-si faca blog probabil pentru ca antidepresivele sunt prea scumpe, ori din categoria conformistilor care prefera sa mearga pe cai batatorite . E trist, dar adevarat.

Mongolia.ro sfideaza toate cliseele de mai sus.  Este o poveste. O calatorie. Pe mine m-a captivat exact ca o carte pe care o deschizi cu gandul sa citesti cateva pagini si te trezesti ca nu o mai poti lasa din mana.

Mihai Barbu, autorul blogului,  este baiatul caricaturistului Ion Barbu pe care-l stiti din Catavencu. Este fotograf la Reuters. Anul asta a mers solo cu un motor BMW F650GS Dakar (botezat Doyle dupa un caine care apare in filmul 25th hour) pana in Mongolia. 21.000 de mii de kilometri. 43 de postari. Foarte multe fotografii care-ti taie respiratia prin frumusetea lor.

Postul meu favorit (desi mi-a fost greu sa aleg) este cel in care Mihai ajunge in Samara si-l cunoaste pe Maniac.

(Foto Mihai Barbu)

Pe scurt, blogul mongolia.ro este blogul care se apropie cel mai mult de perfectiune. Totul este la superlativ:  povestea, felul in care e scrisa, aventura, intamplarile, umorul,  fotografiile.  Sper ca se va transforma intr-o carte.

Si daca e vorba despre aventuri si motociclete, trebuie sa mai amintesc despre un blog deosebit: blogul lui Dan Honciuc, scris in engleza,anul trecut, in timp ce facea ocolul Pamantului cu un motor KTM LC4 LSE.

In cuvintele lui: “27.000km, 3 months, 1 bike, 1 elbow, 1 foot, 1 carpus, 1 hip, 2 palms, 4 fingers, 25 borders, 19 languages, 9 oil filters, 4 motor-openings, many people, no support car, no sponsor, no unlimited budget, an unbelivable plan accoplished.”

Oamenii astia au avut curajul sa nu ramana doar la stadiul de “a visa”. Si-au transpus visul in realitate. Vorba aia:  just do it!

Exact cum spunea T.E. Lawrence: “All men dream, but not equally. Those who dream by night in the dusty recesses of their minds, wake in the day to find that it was vanity: but the dreamers of the day are dangerous men, for they may act on their dreams with open eyes, to make them possible. ”