Avatar- ce a vrut sa spuna poetul?

“Odata eu, Chuang Tzu, am visat ca eram un fluture si eram fericit fiind un fluture. Eram constient de faptul ca eram multumit de ceea ce sunt, dar nu stiam ca sunt Tzu. Brusc m-am trezit si eram eu, Tzu. Nu stiu daca era Tzu care visa ca era un fluture sau fluturele visa ca este Tzu.”

Cred ca multi dintre voi ati auzit incepand din scoala generala intrebarea asta, in orele de literatura: “ce a vrut sa spuna poetul?”. Si apoi urmau niste explicatii docte din partea profesorului, gen “Prin versurile  ‘O ora sa fi fost amici, Sa ne iubim cu dor’ poetul isi exprima dragostea netzarmuita fata de iubita lui etc” .Come ooooon…Stiam cu totii ca Eminescu scria asta pentru ca probabil era horny in momentul ala si intelegeam despre ce fel de amicitie “de o ora” era vorba. E adevarat, nu trebuie invatati copiii la prostii, e mai bine sa-i minti frumos.

Deci de multe ori, comentatorii inventeaza sensuri la care nici autorul nu s-a gandit. Si aici intram in subiect: sunt convins ca fiecare dintre noi intelege in mod diferit filmul Avatar. In functie de experienta fiecaruia dintre noi, de calatoriile, de filmele vazute, de cartile citite, de oamenii cunoscuti, de cultura noastra, in timp ne-am format niste “ochelari” (paradigme) prin care vedem lumea. Fiecare vedem altceva. Fireste, ne intersectam vederile in anumite puncte.

Buuuun, gata introducerea (lunga, sper ca am scapat dupa primele 500 caractere  de mare parte din cititorii fara rabdare).

A. Avatar- Poveste sau Realitate Virtuala?

1. Realitatea Virtuala

In primul rand trebuie sa remarcam faptul ca Avatar este un film 3d, dar si mai important, a fost gandit 3d. Din punctul asta de vedere, a ridicat enorm stacheta. E fara indoiala un “milestone”,  cum spun americanii.

Este un film care se “vede” altfel, mai corect spus se experimenteaza. Foarte important: este un film despre Realitatea Virtuala care se foloseste de Realitatea Virtuala (pentru cei care nu cunosc, cinematografia 3d/IMAX este una dintre cele 3 forme fundamentale de Realitate Virtuala, oferind un “efect de imersiune”). Si este pe undeva paradoxal, pentru ca Avatar este un film care este poate cel mai tehnologizat din istorie, plin de efecte speciale,  care spune o poveste despre o societate netehnologizata, aparent “primitiva”.

Povestea este pusa in planul doi, tehnologia in primul plan. Acest lucru este foarte important pentru modul cum creierul nostru proceseaza informatiile. De exemplu, intr-o sala de cinema normala, dreptacii prefera (in mod inconstient) sa stea in dreapta ecranului. (” (…)right-handers have a preference for sitting to the right of the cinema screen, but only when they are motivated to watch the film. The finding is consistent with the idea that in right-handers, the right-hemisphere is dominant for processing visual and emotional input. By sitting to the right of the screen, the film is predominantly processed by the right-hemisphere and the suggestion is that, without necessarily realising it, right-handers are choosing to sit in an optimal position for their brain to digest the movie. BPS ).

2. Povestea

Povestea este pe planul doi. Asta nu inseamna ca este o poveste proasta. Cum am spus mai demult aici, Howard Gardner, profesor de psihologie la Harvard, poate cel mai mare expert in “rolul povestilor in procesul de influentare”, scria:  “ Nu este simplu ca o povestire sa-si castige audienta. Cu totii am auzit multe povestiri si destul de multi de mai multe ori. Majoritatea povestirilor si bancurilor nu raman multa vreme in memorie pentru ca sunt similare cu ceea ce lumea a auzit altadata, lipsindu-le nota distinctiva. Ideal, o povestire noua trebuie sa contina suficiente elemente familiare pentru a nu fi respinsa instantaneu, dar trebuie sa fie indeajuns de inedita pentru a atrage atentia si a imboldi mintea.
Ca regula generala, atunci cand cineva se adreseaza unei audiente eterogene sau diverse, povestirea trebuie sa fie simpla, usor de identificat cu ea pentru ceilalti, rezonanta emotional si evocatoare a unor experiente pozitive. Incercati sa va ganditi la povestirile care nu prezinta astfel de trasaturi. Daca este prea complexa atunci este foarte posibil sa nu fie inteleasa de unii membri ai audientei. Astfel, in contrast cu povestirile mai simple, cele complexe gasesc cu greu un public receptiv, ca sa nu mai vorbim de anduranta.”

Daca o sa analizati 3 trilogii (pentru ca si avatar va deveni trilogie, sa fiti siguri) cu mare succes la public- Star Wars, Lord of the Rings, Matrix, o sa observati ca povestile respective sunt create pe aceeasi structura: lupta dintre bine si rau. In toate 3 filmele avem un “Intelept/Maestru”, exponent al binelui (Yoda, Gandalf, Oracolul), un “Ales” (Anakin, Aragorn si Frodo, Neo), o fratie a binelui (cavalerii Jedi, Fratia inelului si elfii, rebelii), o relatie de dragoste etc.

Povestea din Avatar e eficienta, desi difera de structura de mai sus.

Cu ce seamana? (Cautand reperul)

Multi au spus ca “Avatar”= “Dances with wolves” meeting “Matrix”. De acord, dar mie povestea mi-a evocat si “The Mission” de Joffe, cu De Niro si Irons, dar si elemente din Apocalypse Now:

Altii (ex1, ex2) au spus ca filmul e inspirat mult din jocul World of Warcraft 3 (Kelutral = Darnassus; Hometree = Teldrassil; Na’Vi = Night Elves; Eywa = Elune).

Eroii principali din Dances with Wolves, The Mission sau Apocalypse Now (Locotenentul Dunbar- Kevin Costner, Mendoza- Robert de Niro, Capitanul Willard-Martin Sheen, dar si o parte din eroii negativi sunt militari. Avatar nu face exceptie.

Eroul principal, Jake Sully, este un fost infanterist marin ajuns in scaunul cu rotile ( remember Tom Cruise in Born on 4th of July?) . Colonelul Miles Quaritch ( care aduce oarecum cu colonelul Kilgore din Apocalypse Now), unul dintre bad guys, este tot militar. Hotarat lucru, militarii astia sunt o specie ciudata, ori buni, ori rai .

Sully ajunge pe o planeta numita Pandora pentru a “telecomanda” prin intermediul constiintei un avatar. Idee in mod clar inspirata din Matrix cu deosebirea ca acum avem un avatar din carne si oase, nu din biti (0 si 1) ca-n Matrix. Pamantenii au creat aceste avatare (corpuri) care arata exact ca locuitorii planetei Pandora (na’vi) pentru a incerca sa-i influenteze. Na’avi sunt (in functie de felul in care ii vede fiecare)  feline, un fel de maimute, sau elfi. In orice caz, sunt albastri si senzuali (partea feminina ).

Conflictul intervine in momentul in care pamantenii descopera un zacamant enorm de unobtanium (fain nume ), minereul pentru care batusera oamenii atata drum pana pe Pandora, situat exact sub HomeTree, arborele-locuinta, (dar totodata si un fel de retea organica wireless) al unei parti din comunitatea Na’vi.

B. Avatar: Spirit sau Materie?

3. Conflictul: Individ vs. Comunitate

Din punct de vedere antropologic, Na’vi sunt o civilizatie asa-zis “primitiva”. Nu pun accent deloc pe tehnologie. Pun accent pe armonie, pe echilibru, pe spirit, pe binele comunitatii. Aceste valori care astazi se mai gasesc in cadrul unor mici triburi pierdute prin jungle, sau in cadrul unor mici comunitati crestine, buddhiste, hinduse etc. s-au pastrat de exemplu in Japonia, civilizatia cea mai tehnologizata, dar si extrem de spirituala. Japonezii sunt o cultura axata enorm pe armonie, echilibru si comunitate, de exemplu, acolo, daca o sa va opriti “in mijlocul circulatiei pietonilor” de pe un aeroport, statie de metrou, gara, este foarte probabil sa va ia in primire cineva (trecator sau personal) care sa va traga intr-o parte foarte amabil si polticos, (“pentru a nu bloca fluxul trecatorilor si a nu deranja comunitatea”). Si este un exemplu minor. Este o societate in care conceptul cunoscut “yin-yang”, dar si altele mai putin cunoscute, gen “ba” sunt aplicate.

Pe de alta parte pamantenii sunt prezentati ca o rasa agresiva, materialista (sunt pe Pandora pentru bani) si individualista (fiecare pentru el). Exceptie fac cei din echipa doctorului Grace Augustine (Sigourney Weaver), sefa programului Avatar care este avocata folosirii unor tehnici soft power, spre deosebire de colonelul Quaritch, un profesionist pragmatic, dar care nu are timp de subtilitati si merge pe principiul ” Kill’ em all and God will sort’em”.

S-a spus ca James Cameron a vrut sa critice amestecul Statelor Unite in Irak sau Afghanistan. E adevarat exista asemanari ( o parte din programul Avatar poate fi asemanata cu conceptul Human Terrain System etc.), dar sa nu uitam ca Na’avi nu cultivau opium-ul la scara industriala ca afghanii si nici nu dezvoltau arme chimice ca irakienii. E o comparatie gresita.

Mi s-a parut interesant modul in care cele doua civilizatii si-au dezvoltat “sistemele nervoase”: pamantenii apeleaza in special la tehnologie (tot felul de senzori- radar, termoviziune), dar si la oameni (Sully), pe cand Na’vi la un soi de biocomunicare (multe animale/plante avand un fel de cablu cu port USB , care permite  “conectarea” intre un bastinas si animal/planta). Na’ avi se pot conecta si la Tree of Souls sau Tree of Voices, un fel de retele biologice. Unii au date seci, altii au intuitii si “feelinguri”.

Partea psihologica : motivatiile lui Sully

Sully se duce pe Pandora ca sa uite ca e intr-un scaun cu rotile. Dar devine un suflet despartit in doua corpuri. Daca initial disciplina lui militara si dorinta de a-si repara “picioarele reale”  si-au spus cuvantul si l-au impins sa fie omul care ii raporta Colonelului Quaritch ce se intampla in tabara Na’vi, apoi disonanta cognitiva si hormonii (ok, dragostea ) si-au spus cuvantul si  au atarnat mai mult decat loialitatea si disciplina. Pentru ca orice s-ar spune, Scully si-a tradat rasa.

Cine influenteaza pe cine?

Sully vrea sa-i convinga pe Na’vi sa se mute din Hometree. Dar vorba lui Nietzsche, cand privesti in abis si abisul priveste in tine: procesul de influentare se desfasoara in ambele sensuri. Sully va sfarsi prin a fi el influentat de Na’vi.

Colonelul Quaritch il influenteaza pana la un punct pe Sully.

Neytiri e campioana influentei, pentru ca il schimba pe Sully, si datorita ei el isi leapada rasa.

4. De la Kabbalah la mecanica cuantica si fizica constiintei

Newton, poate cel mai important fizician din istorie a studiat Kabbalah. Pe foarte scurt, cateva din conceptele Kabbalei sunt:  Dorinta este trasatura noastra esentiala. Ea este denumita Vas, cana care vrea sa fie umpluta. Obiectul dorintei noastre este Lumina (cea care inseamna fericire, implinire). Problema este ca exista un Adversar (egoul nostru) care ne impiedica sa obtinem Lumina.

Vizunea asupra Universului data de kabalisti este uimitor de asemanatoare cu cea stiintifica, moderna:

” Universul a luat fiinta din neant, dintr-un singru punct de lumina” Isaac Luria, secolul 16.

” Chiar la Big Bang, se crede ca universul avea dimensiunea zero si astfel era infinit de fierbinte” Stephen Hawking, 1988

Tot Hawking spune: ” Cum a ales Dumnezeu starea sau configuratia initiala a universului? Un raspuns posibil este de a spune ca Dumnezeu a ales configuratia initiala a Universului din motive pe care noi nu putem spera sa le intelegem” (Stephen Hawking-Scurta istorie a timpului)  parca evocand cele doua legi formulate de Toma d’Aquino (” Orice treapta a fiintei este sub regia celei care ii este superioara”) respectiv Isaac Sirul (“Orice lucru mai inalt decat altul e ascuns aceluia fata de care este mai inalt…” (Andrei Plesu- Despre Ingeri)

Robert Jahn: ” Teoriile fizicii vor ramane incomplete daca in definirea realitatii nu va fi implicata intr-un fel oarecare si constiinta ca element activ.”

Werner Heisenberg: ” Acelorasi forte organizatorice ce produc diversitatea formelor naturii li se datoreaza si modelarea constiintei noastre.”

In 1957, doi fizicieni cunoscuti, Hugh Everett si John Wheeler, de la Princeton, au prezentat o prelegere cu tema “Interpretarea multiplicitatii lumilor in mecanica cuantica”. Aceasta teorie spune ca gandurile, obiectele mentale, substanta viselor si halucinatiilor, aparitiile si alte forme de exprimare a constiintei sau inconstientului pot fi reale in alte lumi sau “biocampuri”. Profesorul Robert Jahn de la Princeton a descris influenta constiintei asupra sistemelor fizice in lucrarea sa ” Margins of Reality. The Role of Consciousness in the Physical World” .

De ce am adaugat punctul asta aparent fara legatura cu filmul? Pentru ca fizica constiintei, cea care incepe unde se termina fizica teoretica si care studiaza conexiunile dintre latura spirituala si stiintele naturii este extrem de bine reprezentata in film. Na’vi ma duc cu gandul la ce spun indienii Mohawk: ” Intregul se cuprinde in fiecare parte. Tu nu esti numai o parte a acestui intreg, intregul este si el cuprins in tine.” Conform Kabbalei, toti suntem o farama din Vasul Initial. Cei care l-au citit pe Hemingway stiu: nobody is an island. In fine, mecanica cuantica a descoperit ca undele se pot comporta ca particulele si particulele ca undele. Suntem Spirit, nu materie.

Ideea de “Avatar” in sine implica asta. Pana la urma, conform unor religii orientale care cred in reincarnare, chiar corpul nostru este un avatar.

P.S. : Va recomand inca 3 articole foarte bune: al Alexandrei Badicioiu, cu multe referinte,  al lui Mihnea, care vede in film “un manifest New Age” si al lui Eye, care pe buna dreptate vede asemanari cu Dune. Cum spuneam, fiecare vede ce este obisnuit sa vada.

UPDATE : O viziune interesanta (via @metropopan)

UPDATE 2:

Cititi neparat si ce au scris

- Petreanu ( “Invataturile bloggerului Petreanu pentru privitorii Avatar la IMAX 3D“- “E un film de efecte perfect puse la punct şi cu o povestioară simpluţă de tip “binele învinge răul în ultima secundă”.)

- Simona Tache (“Avatar- un film slabut, dar un desen animat superb!“- “Filmul: mi-a plăcut, nu m-a plictisit deloc, dar ar fi meritat o ceva mai mare strădanie, la capitolul “poveste”. Problema nu e că e o superbanală, previzibilă şi schematică poveste despre bine şi rău, în care binele, logic, învinge, ci că ar fi putut, totuşi, să nu fie chiar făcută pe genunchi.”)

- Rogozanu ( “Avatar. Vazut si eu. Randul 2. cea mai mica Diverta ever“- “James Cameron, dimensiune spirituală: civilizaţia de rahat, am omorît natura-mamă. Acuma trebuie să facem efecte speciale cu computeru. Mowgli, rămîi în junglă, tîmpitule. Concluzie. Plăcut film. Sentiment comuniune. Vreau USB în cap. Urgent. Stop.”

Problema e ca ei n-au fost in targetul filmului. Filmul e facut pentru un IQ in care se incadreaza 68% dintre noi (vezi clopotul lui Gauss).

UPDATE 3 Turambar a scris (dupa parerea mea, fireste) cel mai bun articol despre Avatar. Si am citit multe (fireste, nu pe toate).

Cateva fragmente, pentru cei lenesi care n-au rabdare sa-l citeasca integral (eu l-am citit de 4 ori, deh, sunt mai incetutz la minte ):

“Auziti, mai criticilor mai, mai nemultzumitzilor mai, mai perfectzionishtilor mai, ia sa-mi spunetzi voi mie ce poveste nemaipomenit de alambicata are Casablanca? Ai, aud? Dar Razboiul stelelor? Dar Jaws? Dar Ben Hur? Dar Diligenta? A, stai asa, ca m-am pornit. Ia sa-mi povestiti mie ce maaaare pricepere de scenariu si de poveste este in Diligenta? Ce mesaj abscons si matzocarist e acolo? Poveste este. Scenariu este. Mesaj inaltzator? Hmmm. E de-un stereotip crunt, dar fain de digerat laolalta cu popcornul.

(…)Adica film, fratzilor. Film. Poveste poveste poveste. Arhetip arhetip arhetip. Erou erou erou. Eroina eroina eroina. Actiune actiune actiune. Aventura si suspans si cliffhangereala si happy end si the heroes happily walk into the sunset. Si efecte speciale. O groaza de efecte speciale. Ce, desenele animate nu sunt tot efecte speciale? Ia, hai mana sus, cine a vazut Nausicaa a lui Miyazaki. Pai acolo e plin filmul ala de efecte speciale. E un efect special de la cap la coada. Si asta nu il impiedica sa fie o capodopera de incantare vizuala si de suflet. “