Experimentul Fishilica, Echilibrul Nash si Turma lui Hamilton

De ce este irelevant experimentul Fishilica si ce concluzii relevante putem trage totusi din el.

Atentie, articol foarte lung, desi am eliminat deja 20% din draft.

Daca tot am scris de Pisica lui Schrodinger si Fishilica, am zis sa scriu si despre Echilibrul Nash si chiar am avut tentatia sa aduc in discutie si  Principiul incertitudinii al lui Heisenberg, dar totusi am decis sa nu intind prea tare coarda . One step at the time.

Pentru cei care n-ati fost de faza, o sa incep cu faptele, mai precis cu scopul experimentului. Chinezu l-a exprimat  foarte clar: “Ia sa vedem cu cat sare fishilica in zelist daca scriu despre el”. Tot articolul aici.

Eftimie: “Chinezu a luat glumiţa asta un pic în serios şi propune un experiment. Cam cât ar putea creşte Fishilică dacă-i dă el link. Sau alţii, că am observat că s-a băgat şi Turambarr. Care mai e interesat e binevenit să-l ajute în realizarea acestui eveniment. Eu îl bag în blogroll, presimt că nu voi fi singurul. Care mai aveţi, vă recomand experimentul. Fo’ două săptămâni aşa, să vedem dacă leşină zelistul.”

Julius (sper ca nu se supara ca-i spun asa, desi nu-l cunosc) : “Să vă spun şi cum am aflat de Fishilică. Dobitocul de Eftimie, pe care eu şi numai eu îl ţin în Zelist în Top 100 (eu sunt cel mai important om pe care-l cunoaşte, deci vă daţi seama cam în ce hal e el), s-a gândit că ar fi foarte mişto să-şi pună pe site-ul lui widget-ul lui Fishilică de cel mai slab blogger al momentului. Distracţia tâmpită preferată a lui Nero, care bătea noaptea tavernele sordide deghizat în plebeu şi sărea la scandal din te miri ce. La prostia lui Eftimie s-a lipit imediat Chinezu, alt blogger important (ţie nu-ţi dau link, Chinezule; m-ar mâhni profund să te văd joi în faţa mea în Zelist), care s-a oferit să-i pună nişte link-uri lui Fishilică, să vadă câte poziţii îl saltă în Zelist.”

Bun, pana aici e povestea in varianta lor. Ce urmeaza de aici incolo sunt concluzii trase de mine. Sunt o persoana care acorda prezumtia de buna credinta din start oricui. Si asa am procedat si in cazul asta: am presupus ca experimentul n-are niciun “hidden catch”, niciun scop ascuns.

1. Fishilica

Exista 3 ipoteze:

a. Fishilica nu exista (este o persoana imaginara inventata in scopul experimentului). In cazul asta nu el a fost cobaiul, ci bloggerii participanti la experiment. O spun din capul locului ca  nu este o metoda OK. Este lipsita de fair-play pentru ca atunci cand faci un experiment trebuie sa ceri consimtamantul participantilor si sa-i informezi ca ei sunt “cobaii”. E adevarat, de multe ori nu le spui scopul experimentului.

b. Fishilica exista si n-are nicio legatura cu autorii experimentului (varianta sustinuta de ei). Aici parerea mea este ca experimentul este intruziv, dar intrucat Fishilica n-a dat semne ca l-ar deranja, e totul ok.

c. Fishilica exista,  dar are legatura cu autorii experimentului. Nici in cazul asta nu e OK pentru ca ar insemna ca participantii la experiment au fost mintiti.

Nu vreau sa comentez ce-a observat crawlerul nostru in blogosfera (monitorizarea atenta facuta de o firma asupra subiectului, actiuni de SEO puternice etc).

2. Scopul experimentului

Aici se impune o intrebare: scopul declarat este cel real?

a. In caz ca raspunsul este “da”, adica au vrut sa vada cat va sari Fishilica  in Zelist, experimentul a fost inutil si irelevant. E ca si cum cineva ar incerca sa afle acum daca Pamantul e rotund. Tradeaza lipsa unui anume know-how.

Cat va sari Fishilica era irelevant pentru ca:

- asta se putea aproxima dinainte, ochiometric sau printr-un soft de simulare special. Chiar si Julius a remarcat: “Din trei menţionări pe bloguri mari, ar putea sări lejer vreo 20.000 de locuri, doar într-o săptămână.” O sa spuneti ca e o diferenta intre 20.000 si 40.000 cat a sarit de fapt. Corect. In orice grup, doar 20% din participanti sunt importanti (vezi Pareto). Fishilica a reusit sa intre in primii 20%, dar cum? Printr-o campanie online in care cei 3 initiatori oficiali ai experimentului au fost ajutati de voluntari care i-au dat link.

- faptul ca a sarit 41.487 de pozitii nu demonstreaza decat ce se stia deja: relatiile personale (= pilele) au un rol foarte important in orice grup, offline, online, nu conteaza. Chiar ei au demonstrat acest lucru facand un experiment in care si-au folosit relatiile personale. Este imposibil sa scoti efectele relatiilor personale dintr-un top ( noi facem doua topuri de ceva vreme deja, unul in blofosfera, altul in twitosfera). De ce? Pentru ca informatia (vectorul care conduce influenta) circula in online intr-un mod particular: face foarte multe salturi din online in offline. “Word of mouth” este  si va fi puternic in continuare. Relatiile personale (linkuri daca vreti, linkage fiind un termen provenit din etologie)  sunt extrem de importante in online, ca si in offline.

b. In caz ca raspunsul este “nu”, a avut sens. De ce? Pentru ca a fost un experiment in care s-a putut urmari pe cati  bloggeri au reusit sa-i convinga cei 3 autori. Cum ar veni cat de influent este un grup de bloggeri care se coordoneaza.  De asemenea s-a putut urmari cum se schimba perceptia oamenilor referitoare la un subiect (Zelist) daca subiectul este atacat la suprafata, dar mesajele latente il sustin. Gen limbaj analogic vs limbaj digital (vezi Watzlawick).  Noi asta am urmarit.

Paranteza. Onlineul este un spatiu (o dimensiune daca vreti) diferit. Onlineul este insasi informatia, adica biti, grupuri de 0 si 1, o realitate virtuala, in care unele entitati sunt reale, altele sunt virtuale. E ca in “Avatar”-filmul. Onlineul a accelerat viteza informatiei. Dimensiune timp este diferita in online (asta este unul dintre motivele pentru care dispare presa clasica). O scrisoare ajungea acum 200 de ani de la A la B in cateva zile. Azi ajunge intr-o secunda, pe mail. E un fel de teleportare a informatiei. De asemenea, onlineul este spatiul care face jonctiunea dintre comunicarea catre o persoana si comunicarea catre un grup. Twitterul a accentuat foarte tare acest lucru, pe Twitter de exemplu oamenii se comporta uneori ca si cand ar fi intr-o multime, desi multimea respectiva exista doar virtual.

Sa revenim la experiment. Julius a tras concluzia:

“Experimentul Fishilică a reuşit, pacientul e mort. Fără să scrie un singur rând, Fishilică a săltat într-o săptămână 41.487 de poziţii în Zelist, din trei linkuri. Pacientul e Zelist. Nu o să reiau argumentele cunoscute împotriva topului Zelist, le-a rezumat Zoso aici. Şi nici n-o să întreb cât de influent poate fi cineva care are 500 de cititori, asta dacă prinde o zi bună, sau ce caută trusturi într-un top al bloggerilor (v-a plăcut asta, nu? De la căcănarul de Cicero am prins-o).”

Mie imi place de Julius. E amuzant, scrie fain. Dar in concluzia de mai sus se insala. E  sofistica si/sau rationament in bias. Scuze ca dau linkuri, mi-e lene sa explic iar .

In primul rand, n-au fost 3 linkuri.

In al doilea rand, cineva cu 500 de cititori influenti, este la randul lui foarte influent (vedeti aici ce-nseamna influenta, pe care 90% din oameni  o confunda cu notorietatea).

In al treilea rand, de ce n-ar exista trusturi (cred ca la Voxpublica se refera) intr-un top al blogurilor? Macar Realitatea face “propaganda alba”, isi asuma bloggerii. Antenele fac “propaganda neagra” care este mult mai periculoasa pentru ca transmitand mesaje latente, pacaleste majoritatea cititorilor. Ca sa nu vorbesc de Sindromul Stockholm de care suferea mare parte dintre bloggerii-”jurnalisti” ai  lor. ( Sa fim intelesi, n-am absolut nimic cu Domnul Profesor Voiculescu (mogulul), i-am citit cartea despre negociere cu pixul in mana, mie mi se pare o persoana inteligenta si rezonabila, desi nu pot fi de acord cu unele metode folosite. Dar vorba aia, cine-s eu sa judec, nu?) Anul trecut am facut o analiza de continut a blogului lui Petreanu pe perioada alegerilor. Dupa parerea mea  si am spus-o de mai multe ori, Petreanu este unul dintre cei cativa jurnalisti din Romania extrem de profi. Si cu toate astea pana si el a fost influentat (inconstient probabil) de faptul ca lucreaza intr-un anumit trust si si-a pierdut obiectivitatea. Deci daca pana si el…

Bottom line: Zelist este un top in care numarul de relatii personale este o variabila foarte importanta, pentru ca asta este una dintre caracteristicile societatii romanesti. Pilele functioneaza offline, functioneaza si online.  Zelist lucreaza cu materialul clientului. Ca ar putea s-o faca mai bine, de acord, noi am scris asta. Sa nu credeti ca sunt vreun fan al lor. Mie nu-mi place faptul ca ei joaca si arbitreaza in acelasi timp. Sau ca exagereaza cu PR-ul. Sau ca vor sa faca prea multor bloggeri A-list pe plac. Si ma opresc aici.

3. Ce-are a face Echilibrul Nash cu povestea asta? Pai are. In Teoria Jocurilor, Echilibrul Nash (un filmulet care il explica aici- eu a trebuit sa-l vad de multe ori pentru ca blonda din el mi-a distras atentia )  spune ca solutia cea mai avantajoasa pentru toti este ca indivizii sa faca ce e mai bine pentru ei DAR si pentru grupul din care ei fac parte. Autorii experimentului au respectat regula asta. S-au coordonat foarte bine intre ei. Doar ca majoritatea participantilor la experiment nu fac parte din grupul din care fac parte autorii . Dar intr-o blogosfera in care se aplica modelul turmei egoiste al lui Hamilton, nu ma surprinde deloc.

Chinezu, Julius, Eftimie, no hard feelings sper. Am criticat metoda, nu oamenii.

Nota: Intrucat nu-s multitasking si in timpul scrierii articolului am mai fost intrerupt de una alta, e posibil sa adaug anumite lucruri care mi-au scapat, mai tarziu. Deci considerati articolul ca draftul 0.

UPDATE: Evident ca am uitat ceva: bancul.

Itzik isi pierde cheia de la usa. Si incepe s-o caute sub un bec. Strul il intreaba: Itzik, de ce cauti cheia acolo, cand tu ai pierdut-o in alta parte? Si Itzik raspunde: pentru ca aici este lumina .

Cheia blogosferei romanesti trebuie cautata in alta parte.