Liderii presei de maine
Sky News tocmai a dotat redactiile cu TweetDeck. Principalul adversar al presei, Google a lansat un telefon mobil facand jonctiunea dintre internet si telefonie mobila. La noi CTP, Cristoiu (doi old-timeri) si Tolo vorbesc despre viitorul presei traditionale din Romania.
De ceva vreme si cei mai inversunati sustinatori ai printului si-au dat seama ca ziarele in forma lor fizica sunt pe faras.
Luna asta au aparut o serie de interviuri foarte interesante cu cei 3 jurnalisti cu influenta globala asupra publicului din Romania : Cristian Tudor Popescu (Hotnews), Catalin Tolontan (Hotnews si Dilema Veche) si Ion Cristoiu (Evenimentul Zilei).
CTP:
“- Presa tiparita are probleme de ani de zile. Ele n-au inceput odata cu disparitia acestor trei cotidiane, acum. Ea isi diminueaza progresiv influenta de la an la an, tirajele scad continuu.
- Am renuntat de 7 luni de zile sa nu intru pe internet. Intru pe internet, deschid calculatorul. Stiti ce nu fac si n-o sa fac niciodata? Nu scriu. Textele mi le scriu in continuare cu pixul pe hartie. Dar pe internet intru, caut filme, caut site-uri de tenis, sunt un navigator onorabil.
- Unde pot sa vad eu gunoaiele? Unde pot sa vad rebuturile umane? Cretinetii? Netanderthalii? In comentarii! Eu nu stiu in cele 70 de mii de accesari unde e proportia. In schimb, in aceste comentarii, din pacate….Poate ca difera lucrurile de la un site la altul. Am vazut cu bucurie la dvs un alt mod de lucru cu publicul, pe forum-uri.”
Despre viitorul printului, CTP declarase vara trecuta pentru Daily Business:
“Prima este mai veche şi fundamentală: presa scrisă este în regres, pierde teren, nu mai are viitor. În 15 ani, va deveni echivalentul filateliei. Acesta este trendul fundamental al presei, pe care s-a suprapus faptul că unele ziare au făcut această campanie electorală ca organ de propagandă. Prin încheierea campaniei electorale au devenit nule. Presa scrisă nu poate avea perspective roze. Mai ales ziarele cu variante print. Cu excepţia Adevărului, unde se fac investiţii cel puţin bizare… Vor mai exista tabloidele. Astea vor fi modalităţile: fie varianta Adevărul, cu bani pompaţi de cineva, fie varianta tabloidelor”.
Cristoiu :
“Dar, în prezent, presa online distruge presa scrisă, pentru că aceasta din urmă ţine să se transfere şi în mediul online. Ori pui taxă pentru media online, ori ţii subiectele de pe print doar pentru print. Televiziunile, pe de alta, trăiesc doar din ceea ce au scris jurnaliştii. O emisiune gen „revista presei” scade numărul celor care cumpără un ziar, nu îl creşte.”
Despre viitorul printului: ” Presa a fost şi este sufocată de politică. Este nevoie de informaţie despre viaţa de zi cu zi. Acum au de suferit mai ales ziarele care au trăit doar din politică. Presa nu mai trebuie făcută pentru a fi citită la Cotroceni, în ministere sau la Guvern. Pe omul de rând nu-l mai interesează asta. Presa trebuie să întoarcă spre actualitate, spre social. Învăţământul, armata, de exemplu, reprezintă fiecare câte o lume. Nu spun că trebuie renunţat la politică, dar trebuie abordată altfel, din alt unghi. Şi aş mai spune ceva: ar trebui să renunţăm la opinie. Presa de azi este făcută doar din oameni care au opinii, parcă este presa de dinainte de 1992, înainte să apară Evenimentul. Toată lumea scrie editoriale! Şi încă ceva. Editoriale ar trebui să scrie doar cei trecuţi de 55 de ani, care să nu se mai mire atât de uşor de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Stau jurnaliştii în redacţii şi scriu editoriale. Locul lor este afară, printre oameni, pâna la 55 de ani, când vor putea scrie editoriale fără să se mai mire. În presa de azi toată lumea se mira!”
Tolontan:
“Cred ca produsele jurnalistice de calitate, declinabile pe TV, pe telefonia mobila, pe ziare, pe radiouri, vor fi produse care vor fi audiate de oameni.”
Despre viitorul printului: “Există încă public la care nu am ajuns. În raportul de la Cotroceni despre învăţămînt, se spune că doar 1 din 20 de copii de la ţară ajunge la facultate. Asta înseamnă că 19 din 20 nu au şansa de a-şi schimba destinul. Cred că temele de acest gen nu sînt exploatate în România, iar dacă ziarele se vor concentra pe ele şi vor înceta să se mai transforme în scribi ai televiziunilor, o să aibă o şansă de jucat în continuare. Eu cred cu tărie în rolul diferenţiator al presei scrise. Cred că ancheta, interviul bun şi de nuanţe au şanse. Apropo, de la Tita Chiper încoace nu mai face nimeni aşa ceva, poate doar Istodor, pe alt gen.”
Am mai spus undeva de ce doar ei au o influenta globala asupra publicului: comunica prin toate canalele importante (TV, Internet, ziare, radio) si catre toate categoriile. CTP a decis confruntarea electorala din 2004, Tolontan si Cristoiu pe cea de anul trecut. CTP si Cristoiu au influentat presa “before Internet”, Tolontan pe cea “after the Internet”. Pentru ca Internetul a devenit spatiul interactiv unde cei care consumau continut au devenit si producatori de continut. CTP si Cristoiu sunt trecutul, Tolo este cel care face trecerea de la trecut la viitor.
What next? Cine este pregatit pentru o presa dominata de Google si telefonie mobila?
Exista 5 oameni care au si resursele si “know-how-ul” pentru a deveni liderii presei de maine:
Dragos Stanca de la Realitatea-F5, Orlando Nicoara- de la MediaPro Interactiv, Cristian Pantazi de la Hotnews, Costi Rogozanu de la Realitatea-F5 si Robert Berza de la CEME (Pro Tv).
De ce ei? Pentru ca sunt tineri, pentru ca stiu strategie, stiu leadership, au experienta si viziune. Si mai ales cunosc Internetul (au bloguri, au conturi de Twitter, Facebook, Linkedin, cunosc publicul cu care comunica). Tot ei au o caracteristica esentiala: intentionalitatea.
De la Darwin stim ca “Nu supravieţuieşte cea mai puternica dintre specii, nici cea mai inteligenta, ci cea care raspunde cel mai bine schimbarii.”
Richard Dawkins: “Una dintre cele mai izbitoare proprietati ale comportamentului masinilor de supravietuire este aparenta lor intentionalitate. Prin aceasta nu inteleg numai ca el pare a fi bine calculat pentru a ajuta genele sa supravietuiasca, caci, fara indoiala, este. Ma refer, insa, la o mai apropiata analogie cu comportamentul uman calauzit de un scop.”
Dawkins ne explica si importanta feedback-ului negativ in cadrul intentionalitatii.
Doar doua exemple din articole recente scrise de doi dintre ei, care ar trebui printate si studiate cu pixul in mana:
” Cetățeanul digital are o biografie bine înregistrată online: poți găsi poze cu el din bețiile de adolescență sau nebuniile din ciclul primar sau poate filmulețe cu primul coș de trei puncte, filmulețe de la majorat, momente penibile și poate și momente solemne (dar pe astea nu prea le accesează nimeni) etc. Sunt cu totul altfel decât noi, tradiționaliștii obsedați de privat și de secret. Sau nu?
Unu din trei americani a trimis măcar o dată prin Internet sau prin telefonie mobilă o fotografie cu el (ea) dezbrăcat (ă) și trei din patru recunosc că au trimis mesaje cu un conținut sexual sau cu apropouri de natură sexuală. Și asta cunoscând riscul că acel mesaj (imagine) ar putea ajunge ușor și în altă parte decât la destinatar.
De ce? Ei bine, explicația unor gânditori ai generației „numerice“ (nu glumesc, și cei pe care îi citez aici, și mulți alții au texte de o profunzime reală) este simplă: generația „bătrânilor“ a fost educată să gândească suspicios, să se lupte pentru dreptul la intimitate; generația digitală învață să gândească pozitiv, să vadă în urmele ei de pe net o modalitate de a se simți acasă și în siguranță, de a se lăsa de bunăvoie urmărită, de a‑și alege de bunăvoie manipulările cărora vrea să se supună.”
O nuanță foarte importantă: nu presa scrisă moare. Emoția transmisă prin scris nu are cum să moară. Doar suportul de distribuție, adică hârtia, își va reduce cota. Dramatic.
Procesul este accentuat nu doar de obișnuința de consum, orientată tot mai clar spre mijloacele electronice (70% dintre tinerii americani se uită la tv și fac surfing pe net, simultan, conform MindShare), ci și de trendul ecologist (mai puțină hârtie fabricată, mai puțini copaci uciși).
(…) Dacă într‑o redacție „normală“ oamenii stau la un loc, există o ierarhie clară, iar ciclul editorial este, în mare, de genul: oamenii vin la job, propun subiecte, șefii le triază, se execută, cele mai bune (calitatea lor este decisă printr‑un filtru subiectiv) intră în selecția finală, apoi urmează procesul de tehnoredactare, publicare și distribuție‑vânzare, în cazul VoxPublica lucrurile stau mult mai simplu.
Și, probabil, mai eficient.
Nu există o redacție, fiecare din cei peste 60 de autori (până acum) lucrează de acasă sau de unde aleg (Internetul mobil nu mai e un lux).
Nu există o selecție a subiectelor, fiecare propune și publică direct subiectul propus. Este scurtcircuitat, practic, tot fluxul editorial dintr‑o redacție clasică. În plus, o altă mare diferență: feedback‑ul cititorilor este cât se poate de rapid și real. Discursurile se pot adapta în funcție de ce dictează curentul de opinie.
Iar succesul sau insuccesul unui material se măsoară în fiecare secundă, în numărul de citiri, de comentarii, de preluări pe alte platforme online etc.”
Daca va amintiti, vara trecuta, Stanca a fost cel care a spus ca pana la 1 iunie 2010, vor ramane doar 3 cotidiene pe piata care vor aparea pe hartie. Disparitiile recente (Cotidianul, Ziua, Gardianul) par sa-i dea dreptate.
Dupa cum ati observat, 4 din cei 5 sunt din trusturile lui Sarbu (stiu, CEME nu e al lui, dar tot el conduce) si Vantu. Voiculescu il are pe Gusti Roman (mai trebuie sa creasca). Iar Patriciu, in ciuda cuvintelor mari despre investitiile in online, se concentreaza in continuare pe vinzarea cartilor: in ritmul asta Adevarul o sa ajunga o librarie care da ca insert un ziar.
Cititi si un articol excelent si la Teodor Tita.
