“Cine salveaza o viata salveaza o lume”- despre Daniel Raduta

Cum s-a mobilizat blogosfera sa-l ajute pe Daniel Raduta (UPDATED)

Daniel Raduta este unul dintre tinerii foarte inteligenti de la Bitdefender. In martie va deveni tatic. Cum insa viata ne pune uneori in cale cate un obstacol, toamna trecuta Daniel a fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica. Cu toate eforturile de pana acum (inclusiv transfuzii de sange, fiind ajutat de colegii de la Bitdefender), singura solutie ramasa se pare ca este un transplant de maduva in strainatate. Costul este undeva intre 120.000-150.000 eur.

In momentul asta in scena a intrat Diana Stoleru care a inceput sa “uneasca punctele”. A reusit sa faca un fel de Alianta a Zanelor. Iar cand dintr-o astfel de alianta fac parte Oana Portase si Anca Bundaru, care au preluat stafeta, se intrevede lumina de la capatul tunelului. Chinezu,  Adi Hadean si Federatia de Rugby au inceput sa puna lucrurile in miscare si sa actioneze. Isabelle Lorelai a scris si ea despre Daniel. Am ramas placut impresionat de generozitatea acestor oameni care puteau foarte usor sa nu se implice, cu totii avem problemele noastre pana la urma. Pentru ei si pentru cei care au scris, au donat sange sau au facut lucrurile sa se miste (@Inucka) pentru Daniel Raduta am doar un cuvant: respect!

(Later edit) Si o imagine:

Nu exista pe fata pamantului un gest mai frumos decat a salva o viata. (Sa ma ierte cei pe care nu i-am mentionat).

Ce sugestii as face eu pentru a eficientiza campania de strangere de fonduri (care este pana la urma o campanie de influentare):

1. Este important ca oamenii care doneaza sa o poata face cu usurinta. Acest lucru ar fi facilitat de existenta unui numar de telefon de mobil unde oamenii sa poata dona prin trimiterea unor SMS-uri. De asemenea ar ajuta  sa fie facut un banner in care sa se explice cum se poate dona online.

2. Ar ajuta sa existe mai multe poze cu Daniel. Un nume pe ecran are o influenta mult mai redusa decat o fotografie cu un tanar zambitor plin de viata.

3. Ar ajuta sa existe cat mai multe articole scrise de bloggeri pentru ca se obtine o vizibilitate sporita si pentru ca experimentele demonstreaza ca cine scrie este probabil sa si doneze.

4. Cred ca ar ajuta existenta unei liste cu toti cei care au scris pana acum despre Daniel. Una dintre monezile forte din blogosfera este linkul si noi cel putin am da link acelor oameni.

5. In sfarsit, poate cineva se incumeta sa faca un “onlinedon”. Nu a mai facut nimeni asa ceva pana acum din cate stiu, dar stiu ca au fost “conferinte online” pe Facebook. Ideea tagului  #danielraduta de pe Twitter e foarte buna.

Ah si ar fi fain daca Zanele ar mai coopta pe o Zana: Tara Duveanu cea care a origanizat Soup Nights. Ca si celelalte Zane, la capitolul “can do” si ea face cat 3 barbati (excluzandu-i pe Chinezu, Adi Hadean si cei de la FRR).

Conturile unde se pot face donatii:

Banca Transilvania
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712X

UPDATE : Exista doi oameni acre au reusit sa stranga bani online pentru niste cauze bune. Modelele respective ar putea fi aplicate si acum.

Cabral a reusit sa-i salveze viata Erikai.

“Pentru cei care inca nu stiu, Erika Josian este un copil caruia i s-a pus un  diagnostic groaznic: LEUCEMIE LIMFOBLASTICA ACUTA. Exista 80% sanse de vindecare, tratamentul poate dura pana la 4 ani dar metoda safe este de transplant si costurile estimative sunt de cel putin 150.000 euro.”

Cum a facut-o? Organizand mai multe concerte (vezi aici, aici, aici, aici si aici). Are cineva pile la Cabral ? Se pare ca el e un “super-zan”.

Mihai Barbu a strans bani online in felul urmator:

“HotNews.ro: Cum s-a nascut ideea cu vanzarea kilometrilor si povestile kilometricilor?

Mihai Barbu: Ideea asta s-a nascut intr-o seara de mai, cand stateam cu fratele meu, cu Silvia Boeriu si cu prietena mea de atunci, si ne gandeam la o posibilitate de a face rost de niste banuti pentru drumul asta. Si aveam tot felul de scenarii, cum ar fi sa mergem la un ziar, cum ar fi sa obtinem o sponsorizare, dar pentru toate era cam tarziu. Ne tot puneam piedica, ne dadeam cu stangul in dreptul. Timp in care fratele meu statea pe un colt al mesei si nu ne ajuta deloc, si la un moment dat a zis “Da’ tu trebuie sa vinzi ceva”. Noi am ciulit urechile si am zis, da, bine, dar cum facem? N-o sa mearga. Dupa care, din nou a ridicat ochii din masa si a zis: “Cati kilometri are drumul tau?” Si i-am zis vreo 21.000, asa erau la primul calcul. Si a zis: “Ce-ar fi daca tu ai vinde kilometri?” Ne-am uitat toti ciudat, ce vrea sa zica baiatul asta cu vanzarea de kilometri?

Dupa care a inceput sa se contureze usor, usor un pachetel asa. Ce-a iesit de aici: am impartit 21.000 de km la portiuni de 500 de km si pachetelul era format din: povestea celor 500 de km, povestea scrisa sub forma de scrisoare care incepea cu Draga cumparatorule, o pietricica culeasa de pe cei 500 de km, fotografiile de acolo, si numele cumparatorului pe parbrizul motocicletei mele care urma sa ma insoteasca toata calatoria.

In noaptea aia m-am dus acasa, n-am mai putut sa dorm, i-am dat sms fratelui meu, bravo, asa facem. Si a doua zi, peste doua zile, nu mai stiu exact cand, am pus un anunt pe un forum de motociclism si am avut surpriza ca in 2 saptamani sa fiu sold out. Am vandut tot: jumatate au fost prieteni, care m-au luat cu asalt de cand am pus anuntul, si pe o parte din ei a trebuit sa ii si refuz, pentru ca eu as fi vrut sa vad care sunt ceilalti care vor sa cumpere, oameni pe care nu-i cunosteam, si au fost, jumatate din ei oameni pe care nu-i cunosteam.”