Generatia web x.y

February 13, 2010

Despre web 2.0

Intr-o dupa amiaza insorita din 2006 stateam pe o terasa din Capitala cu o bere in fata, privind cum trec norii si incercand sa n-ascult ce discutau 2 blonde la masa vecina. Persoana pe care o asteptam m-a sunat sa ma anunte ca va intarzia o ora si cum incepeam sa aflu involuntar din discutia dintre blonde detalii despre viata lor sexuala pe care chiar nu vroiam sa le stiu ( :P ), mi-am luat un brat de reviste de la chioscul de vis-a-vis. Una dintre ele s-a nimerit sa fie Target. Mi-a atras atentia un articol scris de Ramona Pitea si numit “Noua fata a Internetului” care incepea asa:

“Prabusirea epocii “dot.com” de la inceputul anilor 2000 a amenintat cu disparitia intreaga industrie dezvoltata exclusiv pe internet. Nu a fost asa, in schimb criza a separat modelele de business neviabile de cele care tineau intr-adevar cont de toate avantajele tehnologiilor de pe web. Modelul care s-a dovedit a fi castigator, botezat “Web 2.0″, a inceput sa-si dezvaluie secretele abia in ultimul an: pe Internet vor rezista pe termen lung si vor face bani doar acele business-uri care incurajeaza interactiunea cu utilizatorii, comunicarea in timp real, crearea de comunitati.”

In aceeasi revista era un articol despre Orlando Nicoara si bloguri. Cred ca a fost prima oara cand blogurile- treaba asta care nu intelegeam prea bine ce e- mi-au trezit curiozitatea.

Deci eu am aflat de web 2.0 si bloguri dintr-o revista. Clasica, de hartie.

In vara lui 2007 (si aici vroiam sa ajung) in Business Week (editia Ro) a fost publicat un cover story numit Generatia web 2.0 (de Silvia Panturu). Si in articol erau cateva date dintr-un studiu Leo Burnett, numit Leo Youth:

Cum arata viata romanilor intre 16 si 25 de ani, care locuiesc in orase:

Discutii 90% folosesc messengerul pentru a vorbi cu prietenii

Prieteni 50% au prieteni online pe care nu i-au vazut in viata reala

Publicitate 78% considera enervanta reclama TV

Investitii majoritatea fac cele mai importante cheltuieli pentru electronice

Informatii sursa principala de informare este internetul

Forumuri 59% sunt mai detasati in discutiile pe forumuri

Bogdan Naumovici, probabil persoana cu cea mai mare expertiza despre domeniul online (stiu ca cei care lucreaza 100% in online nu-s de acord cu asta) spunea despre evolutia onlineului romanesc, intr-un comentariu la un articol (pe care l-am descoperit abia recent):

Deci concluziile studiului facut in Statele Unite de Kaiser Family Foundation  prezentat de Costin pe Refresh nu stiu daca mai mira pe cineva:

“Conform unui studiu efectuat de Kaiser Family Foundation in Statele Unite pe un esantion de 2002 tineri cu varste cuprinse intre 8 si 18 ani tinerii petrec peste 7 ore online.

De asemenea, folosind telefoanele mobile precum si alte gadgeturi sau console de jocuri, o parte dintre acestia reusesc sa consume pana la 10 ore de content electronic in fiecare zi.

Sustineam (si nu ma feresc sa o spun si public) ca printul, asa cum il stim noi astazi, va disparea total in maxim 2 generatii de acum inainte.

Argumentul consta in faptul ca tinerii din ziua de astazi sunt mult mai atrasi de consumul de informatie pe suport electronic decat de orice alta modalitate de consum a acesteia (print, radio etc).

Doua dintre avantajele suportului electronic sunt viteza de propagare a informatiei (cel mai important!) si posibilitatea de a consuma, la alegere, continut multimedia: foto, audio si/sau video.”

Paranteza: nu viteza de propagara a informatiei este cel mai important avantaj al suportului electronic (si la televiziunile de stiri informatia se propaga foarte repede) ci interactivitatea (cred ca primul care a accentuat in .ro importanta interactivitatii a fost Orlando Nicoara).

via @btholteanu

Informatii despre modul in care bloggerii se informeaza pot fi obtinute si din “leapsa” pornita de Chinezu, care i-a provocat pe bloggeri sa-si descrie rutina de blogger. Citind reactiile, in afara de datele de bun simt (si bloggerii dorm, bloggerii au calculator, bloggerii fumeaza si beau cafea :P ) mi s-a parut interesant ce NU fac bloggerii: n-am intalnit nicio mentionare a uitatului la televizor.

Alexandra Badicioiu a scris recent un articol despre generatia Facebook, articol care mi s-a parut plin de insighturi. De mult n-am mai citit un articol despre generatia web 2.0 atat de bun:

“O tot aud pe asta: am năvălit cu hoardele pe reţelele sociale, mânaţi de singurătate, autism şi egomanie. Majoritatea celor care o spun, stau pe margine şi se uită la cobaii tehnologici cu neînţelegere. Psihologi, de regulă, dar şi oameni obişnuiţi, te privesc dubitativ. Uneori şi noi, facetuiţii, suntem cuprinşi de derută analizându-ne propriile obiceiuri.

(…)

Eu am, însă, o altă teorie. Folosim Twitterul şi Facebookul pentru că există. Aşa cum folosim emailul, messengerul şi telefonul mobil. Aşa cum am construit limbajul. Pentru a vorbi unii cu alţii, dacă tot trăim împreună pe această planetă.

Probabil că din singurătate. Sau de ocupare a timpului. Aşa cum le facem pe toate, până la urmă.”

Sa ne amintim de unde a pornit treaba

Alvin Toffler a prevestit de mult sosirea unui al 3-lea val. A spus-o raspicat si in “Powershift” in 1995:

“Controlul cunoasterii este nodul gordian al luptei mondiale de maine pentru putere, in toate institutiile omenesti.”

In 2002, Howard Rheingold a adaugat o nuanta:

” Am inceput sa vad primele semne ale urmatoarei revolutii sociale intr-o dupa-amiaza de primavara din anul 2000. Atunci am observat pentru prima oara ca oamenii de pe strazile din Tokio pierdeau mai mult timp uitandu-se la telefoanele mobile decat vorbind la ele.”

In 2005, Thomas L. Friedman a spus ca “The world is flat”:

“In my view, this flattering of the playing field is the most important thing happening in the world today.”

Profetiiile lui McLuhan despre satul global si cea a lui Teilhard de Chardin despre noosfera s-au adeverit.

Cu toate astea, multi oameni din mass-media par sa nu inteleaga ca nu e vorba despre print vs. online. Deja new media” este vitala, cum a demonstrat cutremurul din Haiti. Schimbarea presei este doar un efect al schimbarii societatii. Societatea se schimba, deci si presa se schimba. Si bibliotecile, telefonia clasica sau posta sunt in pericol, nu numai presa traditionala. Toate domeniile care au legatura cu informatia se schimba.

Schimbarea are si efecte negative asupra publicului:

1. Supraincarcarea cu informatie

2. Depresia

Intre 1. si 2. exista o puternica legatura.

In 1971, Herbert Simon a prezis ca in epoca informatiei “producatorii de cultura”  vor a vea de infruntat “a  shortage of attention”:

“What information consumes is rather obvious: it consumes the attention of its recipients. The more information, the less attention, and the need to allocate that attention efficiently among the overabundance of information sources that might consume it.”

Intr-un articol de pe New Scientist, Yair-Amichai Hamburger scria:

People today experience more depression than previous generations, despite the technological wonders that help us every day. It might be because of them.

Our lifestyles are increasingly driven by technology. Phones, computers and the internet pervade our days. There is a constant, nagging need to check for texts and email, to update Facebook, MySpace and LinkedIn profiles, to acquire the latest notebook or 3G cellphone.”

Un studiu recent realizat la Universitatea din Leeds a concluzionat:

“(…)Some internet users develop compulsive habits and replace real-world interaction with social and chat rooms reports . The study suggests that addictive surfing can have a serious impact on the mental healthof users.

The study’s lead author, Dr. Catriona Morrison, said, “The internet now plays a huge part in modern life, but its benefits are accompanied by a darker side. While many of us use the internet to pay bills, shop and send emails, there is a small subset of the population who find it hard to control how much time they spend online, to the point where it interferes with their daily activities.

Morrison said, “Our research indicates that excessive internet use is associated with depression, but what we don’t know is which comes first – are depressed people drawn to the internet or does the internet cause depression? What is clear is that for a small subset of people, excessive use of the internet could be a warning signal for depressive tendencies.”

Cititi si discutia online de pe Hotnews cu psihologul Mihaela Sahlean.

Swamped -Pearls before Swine, Stephan Pastis

Pana si CNN a publicat recent un articol despre “information overload’ in care recomanda folosirea my6sense, un program care oferea “intuitie digitala”.

Pe Forbes Trevor Butterworth militeaza pentru a Slow-Word Movement:

“If the moral of this story is that media commentary is like navigating in fog, the crisis of journalism is, at this point, sufficiently real to be seen as part of a wider conceptual crisis brought about by new-media technology: a crisis that is located, primarily, in the cognitive effects of acceleration and its cultural backwash. In short, a relentless, endless free diet of fast media is bad for your brain. Generation Google ( GOOG news people )–those who have never known a world without the Internet–it turns out, not only cannot use Google effectively, they don’t even know enough about how to search for information to know they can’t use Google effectively. The idea that the kids are whizzes at multimedia tasking is a platitude confected by middle-aged techno gurus to peddle their expertise as explainers of generational difference. In fact, relentless multitasking erodes executive function. And while the brain may not be overloaded by 34 gigabytes of brute information a day, it appears that too many of these mental quanta are the equivalent of empty calories. PlayStation and texting need to be balanced out by reading novels, handwriting (for old-fashioned digital dexterity) and playing with other live people if you want your child to develop to be an effective, skill-acquiring, empathetic adult.

(…)

The idea of consuming less, but better, media–of a “slow word” or “slow media” movement–is a strategy journalism should adopt. It will be painful, as it involves thinking about media as something sustainable, local and (hardest of all for hard-bitten hacks) pleasurable. But as the historian Michael Schudson has argued, it’s simply unrealistic to expect the public to read newspapers as a daily personal moral commitment to democracy. Instead, look to what Dave Eggers has brilliantly shown with the San Francisco Panorama, namely that the physical quality of a newspaper and the aesthetic pleasure of reading can make people so excited about journalism that they’ll buy it–not just conceptually, but in terms of parting with cash.”

Ok,dar  de unde pana unde generatia x.y? Cei care lucreaza in HR isi aduc aminte de teoria X respectiv teoria Y:

“The average human being has an inherent dislike of work and will avoid it if he can.”

“The average human being does not inherently dislike work…Man will exercise self-direction and self-control in the service of objectives to which he is committed.”

Asta e valabila si pentru Internet.Un studiu recent realizat de doi cercetatori turci a concluzionat:

“Using Eysenck’s classic personality test, Tosun and Lajunen found that students who scored high on extraversion (agreeing with statements like ‘I am very talkative’) tended to use the Internet to extend their real-life relationships, whereas students who scored high on psychoticism (answering ‘yes’ to statements like ‘does your mood often go up and down?’ and ‘do you like movie scenes involving violence and torture?’) tended to use the Internet as a substitute for face-to-face relationships. Students who scored high on psychoticism were also likely to say that they found it easier to reveal their true selves online than face-to-face.”

Deci toti folosim Internetul pentru ca exista. Internetul este un instrument. Un instrument care uneori devine un substitut pentru relatiile REALE.

L.E. aici puteti citi un articol foarte bun: ” A history of media tehnology scares, from the printing press to Facebook” via @Inucka

Leave a Comment