Razboiul din Afghanistan, intre antropologie, new media si comunicare strategica (II)

Pentru a intelege ce-are a face razboiul din Afghanistan  cu antropologia, new media si comunicarea este necesara o scurta incursiune in mai multe domenii:   stiinta militara (cu focus asupra  conflictelor asimetrice- insurgenta si terorismul), antropologie, mass media (cu concentrare asupra new media) si comunicare (anume diplomatie publica, operatiuni informationale si comunicarea strategica). Vast domeniu! , intr-adevar .

Stiinta militara s-a schimbat putin de la Napoleon si von Clausewitz. Cu toata evolutia tehnologica (aviatia, submarinele, blindatele, toate considerate ca RMA- “revolution in military affairs” la vremea lor) principiile strategice si tactice au ramas cele enuntata de von Clausewitz. Statele Majore sunt organizate si acum tot dupa modelul lui Napoleon.

Obiectul de studiu al stiintei militare este razboiul. Razboi inseamna moarte si oricine a trecut prin asa ceva (la razboi ma refer) va poate spune ca diferenta dintre viata si moarte e de o secunda sau uneori de un centimetru. Studiile psihologice au evidentiat faptul ca oamenilor normali la cap le este extrem de greu sa ia viata semenilor lor si o fac doar in situatii exceptionale. Daca o sa va uitati putin in istorie, o sa observati ca genocidurile cele mai mari n-au fost infaptuite de militari si n-au avut loc in timpul unor lupte ( Hitler, Stalin, Pol Pot n-au fost militari). De multe ori crimele cele mai abominabile au fost infaptuite de “umanisti”.Poate vi-l amintiti pe Robespierre.

“To subdue the enemy without fighting is the acme of skill.” Sun Tzu

Desi nu se mai spune ca pe vremuri “Sire, pornim asupra Voastra”, “onoarea militara” implica respectarea adversarului. Din punctul de vedere al statelor majore, luptele se desfasoara cu pasiune, dar fara patima. Evident, cand politica isi baga coada in asta, lucrurile degenereaza (vezi executiile sumare ale prizonierilor  facute si de SS si de NKVD in al Doilea Razboi Mondial, sau ordinul lui Hitler “Nacht und Nebel”). Si de asemenea e adevarat, dupa pierderea catorva camarazi lucrurile iau o turnura foarte personala.

Terorismul modern si-a facut intrarea pe scena mondiala in 1968, cand palestinienii au inceput sa deturneze avioane El Al. Creierele erau Georges Habache si Waddi Haddad. E ironic ca Yasser Arafat, care si-a inceput cariera ca terorist, a primit Premiul Nobel pentru …Pace.

Am auzit de nenumarate ori oameni spunand ca “teroristii unora sunt luptatorii pentru libertate ai altora”. Fals. Teroristii omoara fara discriminare. Inclusiv civili, femei sau copii. Toata campania palestiniana a fost creata pe principiul “omori un civil, sperii o mie”. De aici preferinta pentru actiunile cu impact mediatic (luari de ostatici, deturnare de avioane, uciderea sportivilor la Olimpiada din 1972).

Toata povestea palestiniana a fost sprijinita discret in anii 70-80 de Uniunea Sovietica, Siria, Iran si Irak. Terorismul de sorginte palestiniana a ajuns si in Romania, de exemplu in 1985 in Grozavesti si-au pierdut viata 2 ofiteri U.S.L.A care incercau sa dezamorseze un dispozitiv exploziv.

Insurgenta este pentru terorism ceea ce strategia este pentru tactica. Poate primul cunoscator in profunzime al insurgentei moderne, deopotriva in teorie si practica a fost T.E. Lawrence. “Cei 7 stalpi ai intelepciunii” cartea auto-biografica pe care a scris-o despre insurgenta araba l-a inspirat si pe Mao Zedong.

“When the enemy advances, withdraw; when he stops, harass; when he tires, strike; when he retreats, pursue.” Mao Zedong

Che Guevara pe care multi idealisti neinformati il poarta pe tricouri a practicat insurgenta in America Latina omorand deopotriva militari si civili. A fost un Carlos mai spalat, cu un “brand personal” mai curat. E ironic cum un criminal a ajuns simbolul luptei impotriva imperialismului (Ghandi devenise demodat probabil). Si de asemenea e ironic cum folosirea metodelor infame de care ii acuzau pe adversar (crima) devine legitima cand e folosita de insurgenti.

Unul dintre instrumentele pentru infrangerea unei insurgente este comunicarea.