FocusBlog
The Hurt Locker- The Hurt Oscar 2010
N-am stat sa vad Oscarurile, pentru ca banuiam cine va castiga. Si dupa ce am citit excelenta analiza a lui Mihnea Bostina (din cate am inteles insipirata de pe The Telegraph; sau o fi coincidenta) care detaliaza mecanismele votului, n-am mai avut nicio indoiala ca The Hurt Locker va castiga. Am vazut The Hurt Locker de doua ori (prima oara am adormit la el 
) si m-a plictisit ambele dati. E un film foarte bine filmat, dar scenariul lasa de dorit. Mult. Eroul e un Eminem in uniforma. Un sociopat. Nu exista astfel de oameni in echipele EOD. Daca ar exista, ar muri in primele 5 minute ale unei situatii reale si greselile lor ar costa viata intregii echipe. Pentru ca asta este unul dintre principiile pe care cei care au facut The Hurt Locker nu l-au inteles: ECHIPA este mai importanta decat individul. Cine primejduieste viata membrilor echipei, nu este un bun profesionist.
In realitate, eroismul este mult mai banal. Eroii sunt oameni obisnuiti, probabil si tu care citesti acum ai fost erou cel putin odata, numai ca nu ai realizat.
Veteranii din Irak si Afghanistan au taxat filmul. Unii au fost categorici:
“For Hollywood to glorify this crap is a huge slap in the face to every soldier who’s been on the front line.” ex-Army Ranger
“(James would get) blown up throughout the entire movie. I wanted to see his poor teammates get another team leader, who was actually concerned about their safety.” a former sergeant who served in Iraq from 2003 to 2004
Fireste, producatorii au replicat ca asta e un film, o poveste, nu realitatea.
Comantarii foarte bune despre The Hurt Locker gasiti la oameni mai destepti ca mine, care se pricep:
- Mihnea Maruta: “Avatar” vs “The Hurt Locker”: paradoxalul Oscar 2010;
- Costi Rogozanu: “Oscar. Live. S-a terminat. Hurt Locker a luat tot. Şi parcă am nişte nisip între dinţi.”;
- Laura Cernahoschi: “Nedreptăţi la Oscar“;
- Dragos Stanca: “Oscar 2010: victoria snobismului si propagandei contra fanteziei si eficientei”;
si nu in ultimul rand CTP ( care scrie excelent despre tenis si cinema, mai putin despre politica 
): “Drogat cu durere, Up şi Bastarjii“.
(L.E. Ce parere au genistii Jandarmeriei Romane despre film putetti citi aici.)
(L.E. Bun si articolul lui Dragos Nicolae, desi ma tem ca n-a inteles ce e cu “ ‘păianjenul’ de bombe care n-ar fi avut ce să caute pe o stradă nelocuită, deşi zona fusese degajată tocmai din cauza bombelor.” Pur si simplu niciun profesionist nu ar risca sa traga in halu ala de fitile (chiar daca da bine la cinema) pentru ca uneori IED-urile au o componenta pe care daca o misti un centimetru, te duce in Nirvana. Inca ceva: sper ca intr-o zi sa faca si genistii un film despre cum isi inchipuie ei ca se face un film. Va asigur ca va fi mult , mult mai real decat filmul facut de un scenarist despre cum isi inchipuie el (cu toate ca a petrecut 2 saptamani frecand menta in Irak) ca dezamorseaza genistii IED-uri.
“De ce au fost contrariaţi soldaţii şi geniştii? Pentru că filmul este atât de bine făcut şi de bine jucat, iar atmosfera pare atât de reală, încât micile inadvertenţe şi falsul în proceduri îi indignează.” Gresit, Dragos. Militarii sunt indignati pentru ca treburile in care diferenta dintre viata si moarte este de o secunda sau un centimetru, trebuiesc tratate cu seriozitate. Chiar in secunda asta exista copii care urmaresc filmul si spera sa ajunga in viitor la fel ca eroul din The Hurt Locker. Problema este ca multi dintre ei vor plati cu viata dorinta asta.)
(L.E. Fotografii despre “The Real Hurt Locker” gasiti aici.)
L.E. Si Petreanu a scris despre film, lui i-a placut. Mi s-au parut interesant comentariile lui Adelin Petrisor:
Asa ca eu o sa adaug o tusa referitoare la filmul de razboi, categoriei careia ii apartine “The Hurt Locker”.
Cred ca primul film de razboi pe care l-am vazut a fost “Tunurile din Navarone”. Pe vremea aia, exista la o editura o colectie de carti de razboi, numita colectia DELFIN. Eu si multi altii am copilarit citind-o, visand si interpretand diferite roluri in joaca. Pe-atunci inca ne jucam “dea americanii si nemtii”. Nimeni nu vroia sa fie neamt . Multe dintre cartile din colectia Delfin au fost ecranizate si difuzate la TVR inainte de 89. “Acolo unde se avanta vulturii” a facut furori atunci. Asa ca in timp, am tot vazut filme de razboi. Multe. Primul film romanesc de razboi de care imi aduc aminte? “Pentru Patrie” :
Ok, sa va spun si care sunt cele mai bune filme de razboi de care imi amintesc. Nu e un top, de-aia l-am pus pe litere. Le-am notat in functie de cum mi le-am amintit.
d. Jarhead
e. The Bridge On The River Kwai
j. Platoon
n. All Quiet On The Western Front
s. Three Kings
L.E. -Am uitat tocmai Where Eagles Dare
If you enjoyed this article, please consider sharing it!
mie mi se pare inca din startul textului ca nu ai inteles HL. ‘echipa’ e mai importanta decat individul, spui. asta e un film tocmai despre un individ. proiectezi asupra HL ce ai fi vrut tu sa vezi la un astfel de film. ei bine, nu. filme despre echipa au facut si or sa mai faca altii. asta e despre un comportament si un set de optiuni individuale, reprezentative sau nu, nu asta e ideea.
@Malina- no offense, vorbesti ca o actuala/viitoare “psiholoaga de borcan”, fara legatura cu lumea reala (e doar o constatare).
sa-ti explic. spui ca “asta e despre un comportament si un set de optiuni individuale, reprezentative sau nu, nu asta e ideea.”
problema este ca un astfel de comportament NU EXISTA printre membrii unitatilor EOD. oamenii aia trec printr-o gramada de teste psihologice pentru ca daca ei fac o greseala nu mor doar ei, ci si multi altii. plus ca in secundele alea cand inima bate mai ceva ca basii din Bamboo, mana nu trebuie sa tremure. deci sunt oameni maturi, echilibrati si responsabili.
cine-ar incerca sa faca in the real life ce face eroul admirat de tine, ar muri in secunda 1. nici vorba de “800 de bombe dezamorsate” cum e o replica din film.
e ca si cum s-ar apuca cineva sa faca un film despre astronauti si i-ar arata cum se plimba pe Luna, fara masti de oxigen si ca si cand gravitatia ar fi ca pe Pamant.