Dragos Bucurenci sau intelectualul eco-trendy

Exista unii oameni atat de pretiosi incat atunci cand isi fac pachetelul cu mancare isi invelesc senvisurile in pagini din cartile lui Kant. Exista alti oameni care si cand dau cu sapa isi iau pe ei un tricou de brand. Dragos Bucurenci a realizat performanta de a face parte din ambele categorii.

Daca Dragos Bucurenci ar fi celebru in State, in mod sigur ar fi cel mai luat la misto personaj din South Park. Este omul caruia Regula a 5-a, a Guvernatorului Du Pont ii vine ca o manusa:

Un diplomat britanic veteran avea un mod favorit de a pune la punct un tinar mai obraznic sau egoist. Diplomatul il chema la o discutie, intre patru ochi si la sfirsitul ei spunea “Tinere, ai incalcat legea a 5-a, te-ai luat prea mult in serios”. Cu aceasta convorbirea se incheie, dar tanarul invariabil intreaba: “Si care sunt celelalte reguli?” Diplomatul zimbea si raspundea: “Nu exista alte reguli”.

Dar in primul rand who the fuck is Dragos Bucurenci?

Cu ce se ocupa? Hmmm, n-as putea spune. Salveaza planeta. E un fel de eco-bimbo. Cum am auzit eu de el? Am citit un articol in revista Cariere, acum vreo 3 ani. Pe mine, recunosc, articolul m-a pacalit atunci, astfel incat acum 2 ani scriam despre Bucurenci:

“Un tip plin de substanta, care a avut onoarea sa fie facut praf de doua minti luminate ale Romaniei, in direct la Realitatea TV. E ceva sa reusesti sa zgaltzai niste monstri sacri din autosuficienta.”

I know, I know. Deja mi-am dat palme in fata oglinzii pentru ca am scris aberatia de mai sus.

Dar sa vedem ce parere au niste oameni inteligenti despre Bucurenci.

Categoria Andrei Plesu

Cu alte cuvinte, dl Bucurenci nu era decît un simptom, un exponent, un prilej. Domnia sa, oarecum euforic, s-a simţit vizat personal. Pe plicul în care mi se adusese scrisoarea sa (prin cineva care se recomanda ca “asistentă” a expeditorului) scria “Dragoş Bucurenci, public enemy number 1″). Am trecut surîzînd peste acest mic acces de vanitate juvenilă şi l-am invitat pe preopinent la o discuţie. Întîlnirea a fost agreabilă şi, pînă la un punct, lămuritoare. În final, mi s-a făcut propunerea să reacţionez în scris la epistola proaspăt primită, aşa încît tînărul amic şi cu mine să apărem, în aceeaşi pagină de ziar, în poziţie, cochetă, de luptă. Care va să zică duel! Eram invitat, cu graţie, să pun umărul la consolidarea “brand-ului Bucurenci” şi la coregrafia unei “dezbateri”, al cărei rezultat era anticipat: …mi-aş dori foarte mult – spunea interlocutorul meu – să fiţi de acord cu mine că nu putem fi de acord”. Andrei Plesu

Categoria “Echivalentul romanesc al South Park”

Pititci Gratis:

Bucurenci e şefu’ de la “Mai mult verde”, şi în principal maxim dătător cu părerea în probleme ecologice. Cum e ceva de reciclat, cum se bagă el în seamă cu un proiect. Salvază rahaturi. Nu-i cere nimeni să salveze rahaturi. Uneori nici nu trebuiesc salvate. Da’ el le salvează.

Mi-e greu. Chiar mi-e greu să scriu ceva de tipul ăsta. Mi-e extrem de dureros de greu. M-am foit juma de oră de pe un coi pe altu’ încercând sa-mi ordonez ideile.

Pe de o parte e un om bun. Are intenţii bune. Sincer. Nu poţi să zici că nu are intenţii bune. Într-un fel. Pe de altă parte e un hipster antipatic care vrea să facă din ecologie o religie. Recrutează copchii mici din licee, care în loc să se masturbeze şi să bea şi să-l venereze pe papagalul de Tudor Chirilă, cum tre’ să facă liceenii, sunt convertiţi la Ecologie. Li se spală creierul sec cu idei… desigur bune…. bune la început. Nu poţi să zici că nu e bine să iei nişte puşti şi să-i convingi să planteze nişte copaci.

Dar de aici mai e un pas până la hipioţeală odioasă. Vegetarieni, radicalism ecologic nejustificat, PETA, Greenpeace şi alte scârboşenii econaziste care ar trebuie stârpite. Dar mai mult despre asta când vorbim de organizaţia lui.

Nu putem să nu observăm că tipul e de un narcisism crunt. Pe lângă faptul că e un hipster metrosexual de cea mai joasă speţă, cu pălăriuţă şi manpoşetă, vorbeşte despre el cum beau eu bere. Dar are intenţii bune. De fapt.. dracu’ ştie ce intenţii are. Că o fi făcând toate ăstea ca să fie în centrul atenţiei, i-o fi păsând de natură… dracu’ ştie. La un moment dat a declarat că e bisexual. Nu că nu l-aş crede că se fute în cur, doar că e irelevant. E genul de chestie pe care o zici doar ca să fii băgat în seamă. Nu vorbeşti în public despre ce tragi pe pulă sau, mă rog, te trage la lorgean decât ca să se vorbească despre tine. Nu există nicio justificare în afară de nevoia de atenţie pentru a vorbi de viaţa ta sexuală în public. De aceea, orice rahaturi ar face, orcâţi copăcei ar planta, eu tot o să mă uit câş la el şi o să zic că o face ca să iasă în evidenţă.

A scris şi o carte, realK, despre cum trăgea el ketamină şi alte căcaturi. Mno, iarăşi, n-am nimic cu omu’ că se droga. Era evident din numele “Mai mult verde”. Da’ chiar tranchilizant de cai, coae? Ceva mai puţin penal nu găseai? Şi just, oamenii evoluează. Învaţa din greşeli. Dar cât dracu’ poţi să evoulezi? Dacă porneşti de la ketamină, drogul prostului, cam cât de departe poţi să ajungi ? Cam la o aruncătură de băţ mai sus, zic io. Şi nu e prea sus.  Plus e hipster. Bine. Nu-s în măsură să o ard moralist. O mai scris pe la Dilema Veche, emisiuni de cultură pe la teve, deci tind să mă hazardez în a spune că-l duce capu’.

Dă dovadă şi de prostie ameţitoare uneori. Spre exemplu, la “ziua pământului”, altă porcărie fără niciun scop clar, când cică ar trebui să stingem toate luminile de pe glob timp de o oră, aflat la Realitatea TV, omu’ a exclamat satisfăcut : “uitaţi! Africa! acolo şi-au stins toţi luminile!”. Bravo bă, isteţule.

Mantzy:

Am niște prieteni care, pentru că nu le-a plăcut cartea și nu și-au găsit nici un loc de muncă bănos, s-au făcut ecologiști. E mișto să aperi natura, fiindcă mergi la sigur. Să aperi oameni e mai complicat. Oamenii poate n-au chef să fie protejați de tine și pot reacționa violent dacă-i agasezi cu poponăriile tale. Dacă vrei să-i aperi pe țigani, sigur se va găsi un magraon care să te întrebe ”da` cine cocaru` meu ești tu, bă, să mă aperi pe mine?!”. Dacă vrei să le aperi pe femei, vor zice că vrei să le fuți. Dacă vrei să aperi la Steaua, te ceartă Becali. Și tot așa. Pe natură, în schimb, o pot apăra și pseudo-oameni ca Remus Cernea și Dragoș Bucurenci. Pentru că natura nu poate să protesteze. Nu poate stratul de ozon să se pișe pe Remus Cernea și să-l trimită la muncă. Nu poate un panda uriaș să-l fută în cur pe Bucurenci și dimineața să-i lase 10 lei pe un ciot de copac rămas după defrișare. Decît, eventual, dacă este vorba despre un panda uriaș homosexual. Ceea ce ar explica iminenta extincție a panda-ilor (sau pandaurilor?) uriași.

Simona Tache:

M-am angajat să scriu despre Bucurenci din mai multe motive. Primul ar fi că n-avea cum să lipsească tocmai el dintr-un almanah dedicat fiţelor. Al doilea – şi cel mai important! ­– e că, dacă n-aş scrie eu, sigur s-ar înfige în cărniţa lui fragedă, de VIP în devenire, o altă tastatură din redacţie… Şi parcă prefer să-l ştiu hăcuit de o mînă de prieten, decît să-l văd umplut de sînge de cineva care-l cunoaşte de la distanţă, doar ca pe “un produs antipatic al societăţii de consum”, cum obraznic se intitulează el însuşi.

Ştiu pe cineva căruia simpla rostire a substantivului propriu “Bucurenci” îi declanşează e emisie spontană de clăbuci. Spontană, de o vehemenţă ieşită din comun şi de neoprit. Odată, siderată fiind de ceea ce-mi auzeau urechile la adresa subiectului acestui text, am fost la un pas să intru cu maşina pe contrasens. Noroc că era noapte şi nu venea, oricum, nimeni din faţă, altfel aş fi murit poate, din cauza lui Bucurenci şi a inconştientei lui declaraţii din Suplimentul de Cultură, “Probabil că sînt unul dintre cele mai bine construite branduri de pe piaţa culturală tînără din România”.

La puţină vreme după ce era să intru pe contrasens din cauza “succesului” lui la publicul masculin, am şi renunţat să-l mai apăr în faţa celor care-l desfiinţează. Am renunţat şi i-am şi comunicat asta, rîzînd: “Băi, Dragoş, încetează odată să-ţi mai pui toată România-n cap, că am obosit să te tot apăr. Am şi obosit şi nici nu pot să ţin ritmul cu toate tîmpeniile pe care le faci…”. A rîs, încîntat. Bucurenci e întotdeauna încîntat cînd mai enervează pe cîte cineva, de-aia e şi foarte coerent în politica lui de a enerva.

Pe Twitter puteti sa-l intalniti aici. Ca sa intelegeti ce scrie trebuie sa aveti un dictionar de pretiozitati la indemana. Dupa parerea mea contul lui de Twitter este printre cele care furnizeaza cele mai multe perle de umor involuntar:

Inca un exemplu la Mantzy:

Ce-as putea spune pozitiv despre el? Cum remarca un prieten, e de admirat ca “un om cu mijloace atat de mici” (nu va ganditi la prostii ) a reusit sa ajunga la “Dansez pentru Tine” . E adevarat ca i-au trebuit 2 saptamani sa se refaca dupa aia, dar ce mai conteaza…Unii oameni sunt sensibili si gingasi, deci se accidenteaza chiar nefacand nimic.

Si da, ce e al lui e al lui, a reusit 2 cuceriri (eco-friendly) de palmares, Amalia Enache si Tereza Valcan.