Revolutia iPod, iPhone, iPad. Revolutia i-mode

Pearls before Swine by Stephan Pastis

Va schimba iPad-ul modul cum consumam informatia?

Dragos Stanca este de parere ca da. In articolul de aici el citeaza opinia celor de la Wired (How the Tablet Will Change the World), care i s-a parut relevanta. Doar un mic fragment:

“Chiar dacă iPad arata ca un iPhone construit pentru uriasii locuitori ai planetei Pandora, consecinta aparitiei sale va fi micsorarea laptop-urilor si a smartphone-urilor de azi.(…) iPad este prima intruchipare a unei categorii cu totul noi.”

Si o imagine sugestiva din articol:

Am citit si eu articolul din Wired si mi se pare ca am un deja vu. Anul trecut citeam un articol numit “The Kindle Revolution” despre alt device, lansat de Amazon. Un citat de acolo:

“Here’s where the Kindle comes in. The collapse of bookstores almost ensures that the Kindle will thrive. Not because it’s better than a book; that doesn’t matter. The nation-within-a-nation that reads for pleasure and to be informed is a small but vibrant republic. Heavy readers make up a large portion of the book-buying public. These are people who read two to three books a week and buy 50 or so books a year. The Kindle will solve a number of problems for the citizens of Biblandia, not the least of which is having to go find a bookstore to get their next read.

Theoretically, the Kindle will give writers greater access to the public.”

Deci nu stiu…Revolutiile sunt trendy.

Tabelul de mai jos ilustreaza diferentele si asemanarile dintre iPad si Kindle (articolul il gasiti pe cnet):

De asemenea, am gasit informatii foarte interesante in doua articole (primul, al doilea) scrise de Ion Cristoiu (chiar se pricepe la e-readere).

Cand a inceput insa revolutia? (La o mare parte din ideile de mai jos am ajuns dupa o discutie cu Paul).

Unul dintre primele device-uri revolutionare a fost iPod-ul. Prima revolutie nu a fost neaparat device-ul in sine, chiar daca si el a fost extrem de important (in cuvintele lui Paul “e combinatia perfecta dintre forma si functie, la fel ca in arhitectura”) ci iTunes Store-ul.

Contentul este scopul final.

Cati bani scoate Apple din content? Multi.

In 2007, conform Billboard:

“Billboard estimates iTunes’ music download revenue at $1.9 billion last year, which is in line with the $2.7 billion in revenue it reported during calendar year 2007 for other music-related products and services. Those consist of iTunes Store sales, iPod services and Apple-branded and third-party iPod accessories.”

Phonereport:

“Apple has announced its first fiscal results of Q1 2010 for the quarter ending on December 26th 2009. Making a mockery of the ongoing economic recession, the manufacturer posted a net revenue of US$15.68 billion and a net quarterly profit of US$3.38 billion.

The fiscal results reinforce the market popularity of iPhone, the sales of which in itself contributed to US$5.4 billion, accounting to 35% of the total revenue generated this quarter. Further, the iTunes store recorded a revenue of US$5.6 billion, a 90% growth compared to previous year on music sales alone and US$631 million via sale of software and other services, marking a 4% growth from the quarter year-ago.”

Concurentul direct al iPod-ului a fost Zune, lansat de Microsoft.

Fata de iPod, Zune-ul ca device a avut niste avantaje, cum se vede din tabelul pe care l-am gasit pe Zunescene.com:

Unul dintre avantaje era faptul ca avea facilitati de social networking (Zune Sharing):

“Zunes have wireless built in. Zunes can thus set up “ad-hoc” (Zune to Zune) connections to one another. This enables the following scenarios:

• You can search for nearby Zune owners to interact with.
• You can send them a song, album, etc… for a 3-day/3-play trial listen. Songs come over with metadata and album art (neat). After the 3 days or 3 plays are up, the song gets deleted from the Zune on the next sync, but the info on the song stays in a “journal” on your PC for later purchase or acquisition.
• You can send them photos for unlimited viewing (and these can sync back onto the recipient’s PC).”

Cu toate astea, iTunes Store-ul si faptul ca iPad-ul a devenit in scurta vreme un lovemark, au facut diferenta.

Lucrurile au stat asijderea si-n cazul iPhone. Aparate cu touch screen mai existau, dar Apple a reusit sa faca un device cool si functional (Paul: “Dispare cand il folosesti, adica nu iti sta in cale. Devine functia pe care o indeplineste.”)

In cazul iPhone, o parte semnificativa din content este reprezentat de apps-uri. De asemenea, device-ul permite accesul mai usor pe Internet si este adaptat retelelor de socializare.

Si astfel Apple a scimbat regulile jocului. Vechii jucatori din telefonia mobila (Nokia, Sony Ericsson) au trebuit sa se adapteze si sa-si imbunatateasca oferta de telefoane cu facilitati de social networking.

Chiar si Blackberry, care era recunoscut pentru oferta de telefoane-birou-mobil a imbunatatit designul aparatelor.

Exemplul iPhone a fost urmat de Google si oarecum de Microsoft care au lansat telefoane mobile in parteneriat cu HTC, respectiv Sharp:

Pe piata telefoanelor mobile cu facilitatii pentru Internet, existau doua nise ocupate de Skype respectiv INQ.

Skype a inceput prin a vinde aparate care nu erau propriu-zis telefoane mobile, pentru ca nu foloseau retelele mobile, ci Wi-Fi. Insa de ceva vreme mai multi producatori au inceput sa construiasca asa-numitele Skypephone (aparatul merge si in modul normal GSM, dar are si softul Skype instalat; functioneaza si in retelele 2G sau 3G).

INQ ofera telefoane mobile optimizate pentru social networking si vine cu mai multe aplicatii gata instalate: Facebook, Skype, Twitter, Windows Live Messenger.

Probabil aceste doua nise vor fi absorbite de marii jucatori.

Probabil ca in viitor marii operatori de telefonie mobila vor concura si cu mass-media traditionala. Chiar si in Romania a fost lansata prima televiziune pentru telefonul mobil, Telenews, un proiect la care participa si Orange. Si se intampla un lucru foarte interesant, pentru ca in mass media traditionala lucrurile erau clare, exista “diviziunea muncii”: unii produceau televizoarele sau hartia, altii releele de transmisie sau rotativele tipografiilor, iar cu totul altii scriau ori produceau emisiunile.

Colectarea/difuzarea informatiilor si producerea mijloacelor de “diseminare” erau business-uri diferite.

In epoca web 2.0, lucrurile sunt mult mai complicate. Sau (pentru unii), mai simple.

De exemplu Google, inamicul numarul 1 al presei traditionale, a intrat si pe piata de telefoane mobile, desi s-a lansat ca search engine. Nokia a fost initial o fabrica de hartie. Apple s-a facut cunoscuta producand computere si concurand cu IBM, acum concureaza cu Google si Microsoft vanzand de la telefoane mobile la software si muzica. Si deja companiile de telefonie mobila au inceput sa-si dea seama ca vanzarea de content e foarte profitabila: poti creste cifra de afaceri facandu-i pe oameni sa vorbeasca mult in retea, dar o poti creste si mai mult daca le vinzi content. Iar mass-media ofera content.

Da, poate ca iPad-ul va deveni o categorie in sine. Poate ca nu. Un lucru e sigur: in cazul lor contentul este furnizat de carti si abonamentele la presa traditionala. De acolo vor iesi bani multi pe termen lung.

Si poate ca iPod-ul, iPhone-ul si iPad-ul n-ar fi existat fara ideile unui japonez pe nume Takeshi Natsuno, cel care a creat conceptul i-mode, adica internetul mobil, pentru compania japoneza NTT, acum vreo 10 ani (!), cand Apple (inca) vindea doar Mac-uri. In analiza facuta de el atunci, scria:

“Distributia de date catre telefoane ar face, totusi, posibil, pentru utilizatori, sa caute un restaurant sau sa rezerve o masa pentru cina. La fel de bine ar putea sa-si rezerve un bilet de tren sau de avion…Reclamele pentru astfel de companii nu ar mai reprezenta o informatie goala, ci una esentiala, pentru accesarea careia utilizatorilor li s-ar putea cere o suma de bani.(…) Consumatorii sunt pregatiti sa plateasca pentru revistele Recruit, care, in esenta, sunt colectii de reclame. Totusi, in cazul telefoanelor mobile, utilizatorii nu le folosesc cu scopul de a dobandi o informatie specifica. Daca am reusi sa transmitem informatia catre telefoanele mobile, oamenii ar incepe sa o priveasca ca pe o extensie obisnuita a utilizarii telefonului.”

Dupa 10 ani, putem sa ne dam seama ca a avut dreptate.