Generatia web 2.0 si revoltele sociale

Dragos Stanca a scris recent un articol numit Revolta cartierelor creste online via BUG Mafia.  Un citat din text:

“Dincolo de cuvintele tari, noul single BUG Mafia – lansat exclusiv online, intr-un moment cum nu se poate mai potrivit – contine toate elementele care pot sa impinga in strada masele populare afectate de masurile dure adoptate de Guvern, in al 12-lea ceas post-electoral.”

Am citit textul lui Dragos de vreo 3 ori, ca sa inteleg “ce vrea sa spuna poetul”. Am plecat de la premisa de buna-credinta (adica am uitat povestea cu “Noi vrem respect” promovata de Trustul Realitatea).

Am gasit in text mult wishful thinking, insa putine elemente reale.

(UPDATE – E interesant ca inca doi jurnalisti foarte buni au facut paralela piesa BUG Mafia- proteste. Devine trendy .

Laura Cernahoschi- ¡Que se vayan todos! Boc, Videanu şi cu tot guvernul lor…

“Asta strigau în decembrie 2001 argentinienii ajunşi la disperare, în plin apogeu al crizei economice : Que se vayan todos!. Preşedintele argentinian a demisionat, iar după zece zile demisiona şi preşedintele interimar. Pentru acest rezultat au murit 39 de protestatari, între care şi nouă copii. Sper să nu ajungem aici. Să plece înainte să ajungem aici.”

Costi Rogozanu- Hai, toată ţara, karaoke cu pumnu’ strîns: unde-s pistoalele?

“Noua bucată pate fi rezumată aşa: am aşeptat atîţia ani fără să zicem ceva, am crezut că o să fie bine, nu s-a întîmplat aşa; sîntem castraţi, sîntem oi, sîntem prea plecaţi în faţa unor europeni care iau aici spor de lumea a treia – “ăştia ne fac”; guvernul face media. Trebuie să le fie frică de noi. Îndemnul la revoltă este cel mai făţiş din tot ce s-a cîntat în ultimii ani. În fond, probabil cea mai mare problemă acum este exact asta: completa demonetizare a protestului. Iar BUG atacă exact ce trebuie, exact punctul sensibil. Versurile cu revoluţia sînt excelente, cel mai bun rezumat critic la adresa anticomuniştilor de partid.”

E clar, viitorul album BUG Mafia o sa se vanda foarte bine printre intelectuali.

UPDATE 2- Un alt punct de vedere, pe Hotnews: Vlad Mixich: Hai! Ne bagam la o revolta?

“Luna Mai e cea mai misto luna din an ca s-o pui de-o revolta. O demonstreaza istoria. Vremea e calduta, sangele clocoteste, iar daca mai vine si austeritatea cu coasa, concluzia e una singura: iesim in piata. E misto sa te entuziasmezi in luna mai, sa simti cum te mananca sub scaun, sa asculti un rap cool de la BUG Mafia in care Tataeee isi baga p*** in lumea politicienilor. Pai nu toti vrem asta? Hai frate in piata, pumnu’ strans si la lupta. Ce? Aia de la Chisinau cu revolutia lor twitter pot, si noi nu? Videoclipul “Bag p…-n lume si v-o fac cadou”, semnat BUG Mafia, i-a entuziasmat brusc pe cativa jurnalisti pe care ii respect.”

UPDATE 3- Sebastian Lăzăroiu explica in articolul “Pescuitorii in ape tulburi” cine a profitat in Romania de dezordinile sociale (articolul nu are nicio legatura cu articolele la care am facut referire mai sus):

“Pescuitorii în ape tulburi? Ei, da, întotdeauna. Ei sunt cei care au profitat de panică, dezordine, lipsa reglementărilor, etc. Mai pe scurt. Ei sunt cei care au profitat de tranziţie. Când lumea îşi cerea drepturile sau libertăţile în stradă, ei rotunjeau zerourile pe cecuri. Acum sunt trişti. De câţiva ani, prea multă ordine şi stabilitate. Prea multă „uniunea-europeană”, prea mult „nato”. Au tot încercat să păcălească lumea fluturând pericole imaginare: colaps, dictatură, haos. Dar nu le-a ieşit. Acum le-ar putea ieşi. Dar au nevoie de oameni nervoşi în stradă, de guverne prăbuşite, de un stat dezorientat. Dacă voi ştiţi şi cum îi cheamă înseamnă că avem şi nume.”

UPDATE 4: Alin Fumurescu: “…nu v-o bagati chiar toti, ca poate mai aveti trebuinta!”

“…vad ca gata, s-a gasit solutia! Ne-o ofera BUG Mafia si e cat se poate de simpla: “bag p..a-n lume si v-o fac cadou!” Ciomege pe spinare, unde-s pistoalele?, ascut si eu lama de la brici, mai aveti ceva sub tricou? Astia ne fac, la fel de sigur cum mi se spune Cadillac…s.a.m.d.

Oameni altminteri rationali – vezi Costi Rogozanu sau chiar Laura Cernahoschi (Argentina???) – s-au contaminat brusc de spiritul lui “sa-mi bag!” ridicat la forma de arta SI de protest politic eficient. Asta, spune Costi, inseamna “că fac muncă de intelectual, de revoltat autentic, pentru că muncesc cu creierul în locul altora plătiţi special pentru asta”. Am banuit eu ca intreaga literatura si filosofie a protestului politic poate fi redusa cu succes la aceste cuvinte simple, sa-mi bag p…a, dar pana acum imi lipsea confirmarea. Acum, ca o am, pot arunca pe foc toate cartile de filosofie, imi ascut briciul, imi insfac ciomagul si ies in strada sa-mi bag si eu p…a, daca asa e trendy; daca asa e hip si cool.”

UPDATE 5- Bleen : “Trustul cheamă BUG Mafia în ajutorul bugetarilor”

“După ce anul trecut, chiar înaintea campaniei electorale, Trustul Realitatea-Caţavencu prelua titlul unei melodii a celor de la Paraziţii (Noi vrem respect) şi-l transforma în campanie politică, împrumutîndu-l şi sindicatelor conduse de cîţiva dintre membrii CA ai Realităţii Media, anul ăsta, Dragoş Stanca şi Costi Rogozanu au o nouă idee înghiţitoare de refreshuri: transformarea melodiei celor de la BUG Mafia (Bag plua-n lume şi v-o fac cadou) în imnul revoltei sistemului de stat împotriva reducerii cheltuielilor bugetare.”

UPDATE 6- Anca Maco- Say FUCK THE WORLD si ia-ti 3 zile de concediu pentru o revolutie!

“Prima oara cand am ascultat (sambata, cred) cea mai recenta piesa de la BUG MAFIA – “Bag Pula-n Lume Si V-o Fac Cadou” m-a apasat in plex o singura senzatie: de moment zero, din ala gri, cand trebuie sa alegi ce sa faci mai intai cand totul pute: inspiri-scupi-si-stai–pe-loc, iti faci automat bagajele injurand (vizualizand in acelasi timp cum altii mii care au facut aceeasi chestie se incoloneaza catre aeroporturi) sau iesi din casa cu pumnul strans (convins ca te intalnesti cu altii care simt si fac acelasi lucru. (…)Azi, reascultand piesa, nu m-a lovit “instigarea”. Doar tristetea. Pentru ca indemnul colectiv, la nivel de limbaj, nu prea exista. Ca vrem noi sa-l vedem, pentru ca simtim cum deja ni se plimba cutite pe oase, si uneori cand ascultam BUG MAFIA ignoram de fapt muzica si ni se pare ca incepem sa transpiram adrenalina, e altceva.”

UPDATE 7- Tolontan: “Ar trebui să cadă cerul pe noi că am devenit în timp doar nişte oi”

“Versurile din titlu încheie ultimul single al BUG Mafia. Melodia face furori pe net. A atins două sute de mii de vizualizări în doar cîteva zile. Ziaristul Dragoş Stanca, pe al cărui blog am găsit recomandarea, crede că ea e forma prin care “revolta cartierelor creşte online”.

Nu sînt un fan hip hop. Dar, chiar şi în cea mai  extremă formă a lor, versurile nu pot concura obcenitatea a ceea ce comit azi politicienii. Ieri au votat în Senat că nu mai vor să le controlăm averile. În sport se întîmplă acelaşi lucru. În timp ce rentele de merit pentru Ivan Patzaichin şi Laura Badea întîrzie cronic, investiţiile nesăbuite continuă.”

Si din nou Costi Rogozanu, cu o lamurire: “Unii au crezut că vreau să scot pistolul”

“Am spus că-mi place BUG Mafia cu ultima lor piesă. I-am numit “artişti” şi sentimentul snob al fiinţei s-a răsculat imediat. Dar se pare că n-am explicat destul de ce radicalizarea limbajului nu înseamnă neapărat că voi scoate pistolul în stradă. E totuşi o lecţie elementară de consum al artei, fie ea pop sau “înaltă”.”

UPDATE 8- Sociologul Vasile Dancu (unul dintre cei mai fini cunoscatori ai dinamicii sociale din Romania): RUSKI CARNAVAL. Pentru revoluții trebuie bărbați, cu pensionarii se fac serate

“După ce Președintele Băsescu a făcut anuțurile cele născătoare de isterie națională, i-am văzut pe unii politicieni din opoziție sclipindu-le ochii la ideea că poate o mișcare de masă ar putea să-i ajute să realizeze ceea ce n-au reușit prin alegeri. Nu știu, însă, dacă cineva a trimis înadins manifestanți, în afara sindicatelor, care chiar acest rol îl au. Jurnaliștii de pe platforma Vox publica erau cât pe ce să devină disidenți pentru că au pus în lumină o piesă BUG Mafia. E drept, nu cea mai bună piesă a lor, dar a fost de ajuns ca jurnaliștii să fie înjurați pe ”o parte” a forumurilor, pentru versurile din „Amintire cu haiduci”, luate ca motto de cei de la BUG Mafia.

Am auzit de mai multe ori cuvântul Revoluție, spus zilele astea, pronunțat cu speranță sau teamă de viitor, dar am înțeles că unii sperau de fapt la o răscoală.
Președintele a ieșit și a făcut un apel la responsabilitate, i-a avertizat pe unii să nu se joace cu focul, să nu deschidă spirala violenței. Probabil, Președintele României asta ar trebui să facă, iar în logica (era să scriu ilogica) politică de la noi, opoziția se simte îndreptățită să dorească puterea, indiferent de consecințe; dar haideți să fim realiști!

Cine să facă revoluție, cu ce resurse, de unde curajul ieșirii și înfruntării ordinii constituționale?

UPDATE 9- Teodor Tita: “Falsa problema a unei piese slabe/Na-va revolutii!”

“Am urmarit discutia iscata in jurul piesei celor de la BUG Mafia si, recunosc, nu prea pricep de unde atata emotie.  In primul rand piesa e slaba, indiferent din ce punct de vedere ati privi-o.  Text chinuit, scris pe graba probabil, “flow” obosit si o revolta insuficient de onesta pentru a ma convinge de orice altceva decat ca se putea si mai bine.

O insulta pentru ascultatorii de Public Enemy sau   NWA, ca sa dau doar vreo doua exemple.

UPDATE 10- Alexandra Badicioiu Matei- “Unde-s pistoalele ? Unde-s pumnalele ?”

“Ne revoltăm în casă, în faţa televizorului, la bere, în conversaţii aprinse cu prietenii sau în faţa calculatorului, dând din cap cu năduf, la versurile rebele ale hip-hoper-ilor autohtoni. Ieşirile în stradă însă, nu ne reuşesc la fel de bine. De la revoluţia ajunsă istorică pentru ratingul pe care l-a generat, la mişcările sindicale de anul acesta, şi tot înainte, către viitorul manifestanţilor cu tastatură, „Corso“ vă propune o analiză a fenomenului protestatar din România, cu o comparaţie a formelor acestuia în afara graniţelor.

(…)O diferenţă – mare! – există însă, între străzile noastre şi ale lor. În România, lumea nu protestează – spune sociologul Mirel Palada, director executiv al institutului de sondare CCSB. „Răzvan Dumitrescu şi Cristian Tudor Popescu protestează. Oamenii politici la televizor protestează – doar cât e camera aprinsă. Ei sunt contestatari de meserie, urmăriţi de sute de mii de oameni, care îşi ard nevoia de protest prin intermediari, la televizor. În stradă sunt mult mai puţini, cel puţin până acum.“ Cu alte cuvinte, prostestăm civilizat şi fără inspiraţie – completează ideea antropologul Bogdan Iancu. „România e mai mereu în stradă, dar în grupuri minuscule care par să nu comunice între ele. Televiziunile de ştiri se înghesuie să transmită în direct, uneori cu echipe mai numeroase decât grupurile care protestează“ – apreciază antropologul. Aceştia stau cuminţi în ţarcuri, strigă sloganuri folclorice şi la ora 14 cel târziu, locurile în care s-a manifestat arată ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.”).

Asa ca m-am gandit sa argumentez de ce “baietii de cartier” si “generatia web 2.0″ sunt printre grupurile sociale cel mai putin pregatite pentru a porni revolte sociale.

Chiar in aceasta perioada in doua zone ale lumii au avut loc proteste violente: Grecia si Thailanda. In Grecia una din cauzele-declansatoare ale protestelor este criza. Dar este simplist sa spunem ca doar criza este motivul. In Thailanda, situatia e extrem de complicata si nu face obiectul acestui articol. In ambele tari insa au fost create de vreo 2 ani conditiile revoltelor de acum. Sa retinem acest lucru: revoltele nu apar peste noapte. La fel ca in pirotehnie, pentru o “deflagratie” sociala este necesar atat explozibilul propriu-zis (adica tensiuni sociale latente) cat si detonatorul (o tensiune brusca) sau in lipsa acestuia, un soc puternic.

a. Revoltele “stiintifice”

Printre primii care au studiat revoltele sociale din punct de vedere psihologic a fost Gustave Le Bon. Lenin a fost cel mai stralucitor practicant al teoriilor lui Le Bon. Cartea de capatai a lui Lenin nu a fost “Capitalul” lui Marx, ci “Psihologia multimilor”: o purta pretutindeni cu el. Lenin a transformat revolutiile intr-o stiinta, intr-un proces in care trebuie urmat un anumit algoritm: creezi o comunitate, le speli creierele, acuzi dusmanul de clasa de crime, te folosesti de “idiotii utili”, apoi cuceresti centrele nodale ale puterii (radioul -pe atunci nu exista televiziune-, guvernul, cartierul general al armatei, centralele de distributie a energiei electrice, centralele telefonice etc). Curzio Malaparte a prezentat pe larg metoda inca din 1931 in “Tehnica loviturii de stat”.

b. Revoltele in Romania inainte de 1989

La Romania se facea referire de multe ori cand se spunea “mamaliga nu explodeaza”. Dar este fals. Revolte au existat.

Cu totii am invatat de rascoala de la 1907 si de revolta ceferistilor de la Grivita din 1933.

Dupa 1945, comunistii, cei mai mari experti in producerea revoltelor, au reusit sa le previna. Cum?

Prin defulare.

O sa radeti, dar cea mai mare parte din bancurile cu Bula au fost create de un departament din Securitate. Din cauza asta, dupa 1989, Bula (numele a fost ales din cauza asemanarii cu un substantiv care trimite la anatomie ), ca personaj de folclor urban, a disparut.  Romanul asculta (pe ascuns!) bancul, radea si i se parea ca a sfidat regimul.

Cu toate astea, au avut loc revolte in Valea Jiului si in Brasov.

Revolta minerilor din Valea Jiului (Lupeni) din 1977 a fost cauzata de Legea Pensiilor:

“Astfel, scriitorul şi publicistul Marian Boboc din Petroşani – care este autorul a două cărţi care tratează greva minerilor din 1977 – spune că greva minerilor din 1977 a fost prima mişcare de protest anticomunistă a muncitorilor din România. “Greva s-a declanşat în primul rând din cauza faptului că minerii erau foarte nemulţumiţi de prevederile cuprinse în Legea Pensiilor, promulgată de Ceauşescu”, afirmă Marian Boboc.”

Ce s-a strigat?

“Imediat aceştia şi-au confecţionat pancarte pe care scria: “Vrem 6 ore de program şi pensie la 50 de ani”, “Vrem să fie respectată munca minerilor!”, “Jos burghezia roşie!”, “Jos Ceauşescu!”. Pe la ora 2 din noapte, coloana minerilor conduşi de Dobre a fost primită cu urale de locuitorii din Lupeni şi Paroşeni.”

Revolta muncitorilor de la Brasov din 1987 a avut printre cauze tot de politicile ecomice ale lui Ceausescu. Spun “printre cauze” pentru ca realitatea este mult mai complexa. Adica au fost unii care au sprijinit-o din umbra. Care a fost scanteia care a declansat totul?

“Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secţia 440 „Matriţe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roşu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturaşii de salariu, în dreptul rubricii „Reţineri” era scris cuvântul „social”. Fără să fie organizaţi dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obţină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă şeful de secţie din acea noapte i-a tratat cu dispreţ şi a anunţat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineaţa. La ora 7.00 au sosit şi muncitorii din schimbul I, aşa că starea de agitaţie şi protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunaţi la porţile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Judeţean de Partid, ca să se facă ascultaţi. La ieşirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită şi se retrag, iar coloana care porneşte spre Consiliul Judeţean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni.”

Ce s-a strigat?

“Iniţial, demonstranţii au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare şi căldură!”, „Vrem banii noştri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină şi căldură!” şi „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Judeţean, ei au cântat imnul revoluţiei de la 1848, „Deşteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul oraşului, coloanei de manifestanţi i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Braşov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenţi şi alţi locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic, iar oamenii au început să scandeze sloganuri precum „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marşului, printre manifestanţi s-au infiltrat membri ai Securităţii deghizaţi în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa şi de a reţine figuri. Alţii au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând.”

Trebuie sa spun ca am discutat personal cu participanti la ambele revolte si parerea mea este ca acei oameni au fost deosebit de curajosi. Au riscat enorm.

c. Punctul de cotitura 1989

Revoltele din 1989 au fost pregatite din timp, pana si presa a aflat-o.

In noiembrie 1989 a fost congresul al XIV-lea. Tin minte ca in acelasi an iesise filmul lui Pita “Noiembrie, ultimul bal” si aparusera deja bancurile .

Prima incercare a fost la Iasi:

“Cu trei zile inainte de evenimentele de la Timisoara, cateva sute de romani, adunati in “Frontul Popular Roman”, au incercat sa organizeze la Iasi manifestatii anticeausiste. Tot aici au fost operate primele arestari pentru “actiuni anarhoprotestatare, in ziua de 14 decembrie 1989″.

Apoi la Timisoara. Care au fost “scanteile” puteti citi aici:

“La Tokes erau si unele nume, persoane identificate precis si care veneau des acolo. In 16 decembrie acolo a aparut un grup de tineri care se identifica printr-o bereta cu snur. Apareau si dispareau, nu erau mai mult de 10-15 persoane, dar disparitia lor era legata de incercarea de a mobiliza oameni din oras. Mai precis – pentru ca pe astia noi ii urmaream -, se duceau la intreprinderi, ELBA, platforma Buzias, la IOT, si intrebau de colegi de-ai lor reformati, unii au intrat si in intreprinderi… “Hai ca incepe ceva, hai la Tokes, e lume multa la Tokes!”. In fata la Tokes erau 8 persoane. In timpul acesta, in fata la Tokes a aparut o femeie isterica, mi se pare ca se declara baptista, care a venit cu niste copii, ce nu erau ai ei. Dar striga, urla, ca sa adune cat mai multi curiosi.

Se grupau, 10-15 insi, si incepeau sa strige: “Hai sa mergem, hai sa demonstram!”, porneau, dar lumea nu-i urma. Atunci se intorceau in multime, asteptau un timp, apoi reluau figura. Ajungeau cativa metri pana in dreptul statuii Maria, vedeau ca nu sunt urmati de lume si se intorceau furiosi. Au facut figura asta de vreo 8-9 ori.

In timpul asta, pe Strada Lidia s-a format alt grup, intre care foarte multi copii (de la scoala de surdo-muti, n.a.) care ii atacau pe cetatenii de pe strada, pe trecatori. Se striga: “Care nu e cu noi e impotriva noastra” si daca nu intrau in grup iiluau la bataie. Le strigau: “Lasilor, securistilor!”. Era o disperare, iar disperarea venea din faptul ca oamenilor nu le pasa de Tokes si de scandalul de la casa lui. Au atacat si cativa conducatori auto care nu opreau. Pe doi i-au scos din masina si i-au obligat sa vina cu ei. Mi se pare ca au facut dupa aceea plangere la Militie, trebuie sa existe acolo plangerile lor. Aici, in grupul asta violent, am observat basarabenii care incitau copiii si strigau: “Hai, nu va fie frica, spargeti!.”

Si aici:

“Au remarcat că în aceste locuri se întâlnesc grupe de tineri care-şi dădeau bileţele unii altora. Unii dintre ei aveau genţi, aveau sacoşe în care oamenii mei au văzut clar că purtau lanţuri, bile, bastoane, sticle şi umbrele. Am tras concluzia că acţiunile sunt coordonate. (…)Am vrut să vedem ce era cu acele bileţele. Pe ele erau scrise ora şi locul în care acţionau grupurile, eventual numere de telefoane de legătură.

(..)Aceste grupuri erau agresive şi cuprindeau 6, 7, 10 tineri. Ei spărgeau vitrine, dădeau foc. După ei se adunau curioşi, iar în urma acestora erau hoţii. Am făcut în rândul populaţiei sondaje dacă ştiu ce se întâmplă cu adevărat în oraş. Răspundeau cam la fel: “Nu ştiu nimic, parcă au înnebunit!”.”

La Bucuresti, scanteia a fost provocata la mitingul din 21 decembrie prin mijloace tehnice. Apoi si-au intrat in rol “revolutionarii” . O parte dintre ei au fost alesi pentru ca aveau anumite caracteristici psihologice (personalitati isterice, obsesive, anxioase, schizoide sau cicloide). Altii au fost alesi pentru ca au avut “inspiratia” sa se imbrace in pulovere .

c. Revoltele in Romania dupa 1989

In anii ’90 instabilitatea sociala a fost puternica:

- Bucuresti- Piata Victoriei 28 ianuarie, apoi 18 februarie 1990 evenimente urmate de cate o Mineriada;

- Ciocnirile interetnice din Targu Mures- martie 1990;

- Manifestatiile anti-comuniste aprilie-iunie 1990 din Bucuresti- Piata Universitatii, intrerupte de Mineriada din iunie 1990; (inclusiv violentele din 13 iunie 1990 cand s-au incendiat in Bucuresti mai multe sedii ale Statului);

- Mineriada din septembrie 1991;

- Mineriadele  din ianuarie 1999 si februarie 1999.

Toate aceste evenimente au fost inspirate de anumite forte cu ajutorul unor grupuri bine inchegate: mineri, extremisti de stanga sau de dreapta, simpatizanti ai partidelor. O parte dintre cei care au participat la ele au fost masa de manevra.

d. Revoltele si tehnologia

Tehnologia a influentat modul in care se fac revoltele.

In 2001, telefoanele mobile si SMS-urile au jucat un rol important in Filipine, cand presedintele Estrada a pierdut puterea datorita demonstrantilor imbracati in negru  iesiti in strada (Howard Rheingold)

In 1999, in timpul intalnirii WTO, demonstratiile din Seattle au fost coordonate cu ajutorul tehnologiei:

“Coeziunea Retelei de Actiune Directa se datora, in parte, retelelor de comunicare formate din telefoane celulare, radiouri, scanere de politie si computere portabile. Protestatarii inarmati cu Palm Pilot wireless puteau sa intre pe pagini actualizate continuu care dadeau vesti din strada.” Paul de Armond

In 2008 s-a incercat asa ceva si in Romania, la Summitul NATO. Inca din 2007 existau anunturi pe retelele sociale privind actiunile de la Bucuresti.

Mai  curand, in toamna trecuta, Alexandra Svet a publicat pe Facebook (inainte de alegeri, bineinteles) protestul “Treziti-va! Asta nu e Romania noastra!” (promovat de Realitatea si Antene). Alexandra Svet s-a vrut probabil o Che Guevara la feminin, cool si fancy. Ati mai auzit ceva de ea de-atunci?

Daca vreti sa ingropati un proiect, faceti-va un grup pe Facebook. Toata lumea va fi entuziasmata (nivelul de implicare pentru a da “accept” e minim) dar nimeni nu va misca un deget.

(L.E. Un exemplu:

“Aproape 50 de tineri, majoritatea studenţi, câţiva membri ai unor organizaţii civice, participă, la această oră, la un flash mob în Piaţa Universităţii.
Se pregateste un protest la UniversitateSursa: Sorin Antonescu

Anunţată iniţial ca un protest al tinerilor, acţiunea este una paşnică, în care câteva zeci de persoane umflă baloane tricolore şi violet pe care scrie mafia.

Ideea, promovată pe Facebook, ar fi trebuit să fie o continuare a protestului de astăzi faţă de ultimele măsuri anunţate de Guvern.

Deşi au confirmat câteva sute, doar 40-50 de tineri au venit în Piaţa Universităţii în jurul orei 19:00. ” EvZ)

In fine, recent a intrat in joc si Twitterul. S-a incercat acreditarea ideii cool ca Twitterul a influentat evenimentele de anul trecut din Moldova si Iran. Insa adevarul este ca a avut un rol redus.

Pe Facebook si Twitter nu se fac revolte, se face defulare in grup.

“The first has to do with the way in which we Westerners might confuse the protests of the young, urban, and technologically savvy to be somehow representative of the population at large. The urbane urban classes of the Earth see themselves in each other. Persons living in New York and London might have more in common with one another than they would with persons from Sale Creek, Tennessee and Glencoe, Scotland, respectively. And those same urban classes might identify with those Western-clothed, rioting youths protesting in Farsi and English on the streets of Tehran. But are their protests representative of Iranian people overall?* Are we simply finding common cause with a technologically-assisted minority and confusing it for a popular movement? One observer of the Moldova protests noticed the way in which we Westerners get fascinated by “Twitter revolutions” because, hey! We use Twitter too! Elsewhere, sceptics wonder how much effect these technologies really have.

Second, another observation that came out of the Moldova protests was this maxim: Live by Twitter, Die by Twitter. Social networking technology like Twitter, Facebook and cellular phones allows all kinds of new capabilities — such as the ability to call for a flash mob outside parliament on 30 minutes notice, far too quick for the authorities to respond. But what happens when the state simply shuts down all wireless networks? Or bans Facebook? Now what are you going to do? If you grow too dependent on social media the state can shut down, you’ve got a pretty big weakness. The counter-revolutionary forces, of course, have all kinds of secondary communications equipment they can use. The revolutionary forces might not.” Andrew Exum

“Generatiei web 2.0″ si “baietilor din cartier” nu prea le sta mintea la revolte. Cei din prima cateogorie isi ocupa timpul intre job si dependenta de tehnologie (vezi reactiile generate azi de o scurta defectiune a Twitterului numita “twitpocalypse”), cei din a doua intre “combinatii” si “jmekerii”. Asta daca scoatem din ecuatie una dintre motivatiile centrale ale oricarui barbat- anume femeile .

Sunt putine comunitatile care au un nivel puternic de implicare necesar pentru  iesiri in strada:

- sindicatele;

- partidele/organizatiile politice;

- cluburile de suporteri de fotbal;

- grupurile de activisti (gen gay, ecologisti etc.);

- fanii trupelor de muzica;

- alte asociatii/cluburi (gen motociclisti etc.)

Sindicatele sunt forta sociala cea mai puternica din Romania. Dar sindicalistii nu cred ca sunt in targetul melodiei lansate de BUG Mafia.

Exista insa un punct in care Dragos Stanca are dreptate: rolul muzicii in mobilizarea sociala.

Printre primii care au sesizat asta au fost sovieticii. In 1941 ei au lansat vestita melodie “Razboiul Sfant” compusa de Alexandr Alexandrov, cu versuri de Lebedev Kumaci, melodie care e facuta dupa principii psihologice. (Va sfatuiesc sa nu ascultati melodia mai mult de 2-3 ori, o sa deveniti dependenti ).

Tema melodiei a fost sustinuta si prin afisele “Patria Mama te cheama!” , de Iraclie Toidze:

Si aici remarc faptul ca melodia celor de la BUG Mafia e sustinuta de un afis sugestiv (“pumnul strans”, priming pe pulsiunea combativa- vezi Ceahotin):

Dar asemanarile se opresc aici .

L.E. Bottom line: Cred ca jurnalistii care au scris pe Voxpublica despre melodia BUG Mafia (Dragos Stanca, Laura Cernahoschi si Costi Rogozanu) si-au exprimat pur si simplu niste opinii, e usor exagerat sa interpretam in alt sens articolele lor. Nu cred ca au indemnat la revolte/proteste.

Pe de alta parte intregul concept al melodia BUG Mafia contine mesaje latente. Care se vor traduce in vanzari masive ale viitorului album, probabil. Doar n-o sa fie si ala tot gratis ca melodia asta . (Se pare ca de-acum incolo toate melodiile BUG Mafia vor fi distribuite gratis pe Internet).

L.E. I-am cerut si lui Paul parerea despre melodie (pentru ca el vede mai detasat lucrurile, avand “perspectiva oceanului” ). Si mi-a spus: “Cred ca o sa ii influenteze pe aia care erau deja influentati, care gandeau la fel. Nu este un catalist sau o idee noua, pur si simplu se potriveste cu situatia. Lumea ar trebui sa-si faca probleme nu referitor la ce zic ei, ci de ce are priza la public.”

L.E. In sfarsit, Flavius (un prieten care cunoaste bine strada), caruia i-am cerut parerea despre eventualitatea unor revolte, mi-a spus:

“Hai sa vedem publicul tinta al melodiei si apoi capacitatea lor de a pune in practica o revolta. Cine crezi ca asculta melodia asta?

Apoi hai sa vedem ce avem pe strada. Exista la noi ca si mod general stilul ghetou sau stilul manea? Cum ii vezi pe exponentii stilului? Radicali pentru niste chestii de principiu sau chiar politice? Nu, ei paraziteaza o revolta. Adica traiesc din ea. Mai un furt, o talharie.

Nu ii vad capabili sa se ia la tranta cu fortele de ordine. Nu au idealuri de bine sau dreptate sociala. Ei cu grataru’, o combinatie mica, ceva de produs, etc. Ca sa generezi o revolta iti trebuie o minima organizare. Daca o faci la scara larga trebuie si discretie. Ori astia nu sunt in stare.”

Nu cred in revolte incepute de generatia Facebook . Generatia web 2.0 este prea apatica.

L.E. Un interviu cu Vlad Irimia (Tataee de la BUG Mafia) in Jurnalul:

“● Piesa e percepută ca un mesaj antiguvern şi antipreşedinţie.
● Ceea ce este greşit. Îi acuzăm pe toţi în aceeaşi măsură. Nu putem spune că doar PDL-ul sau PSD-ul, PNL-ul, sau doar dl Băsescu, sau dl Geoană, sau dl Iliescu sunt în mare parte vinovaţi de ce e acum. Abordarea la modul general a clasei politice asupra conducerii acestei ţări a fost una complet greşită. Interese economice în rândul politicienilor există peste tot în lume, dar modul în care se întâmplă în alte părţi şi modul în care se întâmplă la noi este cu totul diferit. Aici a fost cea mai mare problemă.

● Instigaţi la protest cu piesa asta! Şi la violenţă?
● La protest, într-adevăr! Dacă din asta va ieşi violenţă, nu ştiu cât de mult este vina noastră. Se poate spune că instigăm la violenţă… Din păcate, s-a constatat de-a lungul timpului că foarte multe proteste paşnice nu au adus schimbări, mai ales în abordarea politică a conducerii unei ţări. Să fim serioşi, noi încă în România suntem mici copii, aşa cum am spus şi în text, suntem nişte oi, de 20 de ani nu s-a întâmplat nimic. Exagerez. Au mai fost protestele din Piaţa Universităţii, au fost proteste ale sindicatelor, dar se pare că fără frică oamenii ăştia nu bagă în seamă pe nimeni. Mai ţii minte ce s-a întâmplat în Ungaria, când premierul a ieşit după alegeri şi a spus că a minţit în campanie? Trei săptămâni de zile le-au dat foc pur şi simplu. Grecii au pornit tot protestul, nu pentru că le scădeau pensiile şi salariile, ci pentru că nu le dădeau al 13-lea salariu. Bineînţeles, au urmat măsurile şi mai dure. Nu vrem să iasă cu violenţă, pentru că nu e sănătos. Întotdeauna am promovat ideea că se poate şi altfel.”

Si un alt interviu cu Tataee, pe Hotnews:

“Nu am facut piesa la cererea vreunei persoane sau vreunui partid politic. Deci nu este ceva subversiv, premeditat. Piesa reprezinta ceea ce simtim noi. Incercam sa construim ceva pozitiv de ceva timp deja.

(…)Nu ma supara (faptul ca a fost preluata ca “imn de rezistente”), este libertatea fiecaruia de a considera piesa cum doreste si de a o percepe asa cum crede de cuviinta. [...] Macar atata lucru am castigat, ca fiecare sa-si poata da cu parerea despre ceva anume.

(…)Nu, este impotriva tuturor, din pacate. Daca situatia de fata s-ar putea delimita foarte bine si s-ar putea pune doar in spatele domnului Presedinte Basescu sau doar in spatele domnului Boc, cred ca ar fi simplu pentru absolut toata lumea. Sunt toti la fel de vinovati. Si daca opozitia actuala considera ca e atat de mare pericolul, trebuiau sa ia masurile pe care le credeau de cuviinta ca domnul Basescu si domnul Boc sa nu ajunga sa conduca tara asta. E adevarat ca dansii poarta responsabilitatea momentului.”