In cautarea adevarului. Documentarea in jurnalism (I)

O veche vorba spune ca cine se pricepe face, iar cine nu, ii invata pe altii. Evident ca si eu am ales calea mai usoara .

Jurnalismul, intre paine si circ

O sa incep prin a incadra subiectul articolului. Contextul, adica viziunea de ansamblu.

Am citit nenumarate articole in care jurnalisti romani se plangeau despre tabloidizarea presei. Si sunt sigur ca si eu m-am plans de asta. Doar ca intr-o zi am realizat ca nu tabloidizarea este problema. Tabloidizare a existat dintotdeauna. Chiar si inainte de presa si televiziune.

Circul si luptele de gladiatori de la Roma erau tot un fel de OTV. In afara de asta, menestreii compuneau cantece desucheate, pictorii pictau tablouri in varianta nuda etc. Oamenilor de la baza societatii (“vulgului”, dar nu numai!) le-au placut intotdeauna senzationalul si vulgaritatea.

Deci intotdeauna a existat o “presa” (indiferent ca se numea cantec, poveste, cronica, lupta de gladiatori, tablou etc.) destinata sa distreze. A existat si alta, serioasa, folosita de conducatori sa ia decizii, sa-si conduca oamenii sau afacerile.

Una dintre problemele de la noi este ca nu exista o delimitare clara intre presa de factura tabloida si presa serioasa. De exemplu in Marea Britanie BBC-ul si The Times n-o sa publice stiri tipice tabloidelor. Cine vrea asa ceva citeste The Sun. La noi in afara de Ziarul Financiar, fostul BBC- radio si uneori Romania Libera si Cotidianul (in epoca de glorie), nu prea a existat presa serioasa. Insa alta diferenta mare dintre presa tabloida din Marea Britanie si cea de la noi este ca jurnalistii de-acolo isi fac meseria cu profesionalism si se documenteaza (sunt fireste si exceptii, dar mult mai rare decat la noi).

Dar de ce exista tabloidizarea?

Jurnalismul, de unii numit “prima ciorna a istoriei”, nu este o stiinta. Principiile pe care le-au adoptat anumite institutii de presa se bazeaza pe epistemlogie si pe teoria comunicarii.

Exista patru functii ale comunicarii:

1. A informa;

2. A educa;

3. A distra;

4. A influenta.

BBC-ul de exemplu se ghideaza dupa aceste principii.

Necazul este ca presa tabloida se concentreaza pe functia  “a distra“, pentru ca este functia comunicarii prin care se obtin cele mai mari ratinguri/tiraje.

Functia “a informa” are insa cea mai mare utilitate pentru societate. Pe vremuri in scopul asta se aprindeau focuri pe dealuri, existau buciume (care sa avertizeze in caz de primejdie) etc. Focurile pe dealuri nu se aprindeau sa bage frica-n oameni (cum procedeaza acum presa cu informatiile apocaliptice), ci pentru a face posibila o actiune (fuga in paduri pentru ca vin navalitorii etc). Deci pana la urma informatiile (stirile, daca vreti) salvau vieti (exact ca in regnul animal, unde in orice turma, stol etc. membrii dau alarma in caz de primejdie). In ziua de astazi rareori exista articole care sa salveze vieti, ba din contra (fireste, multi jurnalisti vor spune ca rostul lor e sa informeze, nu sa salveze vieti, pentru aia sunt medicii si pompierii).

Functia “a influenta” este folosita de toata presa, pentru ca pana la urma in orice act de comunicare interumana exista o componenta de influentare (altfel n-am mai comunica). Problema este atunci cand influentarea devine manipulare. Influentarea inseamna persuasiune, a schimba atitudini si comportamente. Manipularea (care este tot un proces de influentare, dar pe ascuns, incognito) face acest lucru fara ca cel care este tinta ei sa fie constient de asta, adica fara a putea lua el insusi deciza. Manipulare inseamna sa determini o schimbare de atitudine sau comportament fara a-i da celuilalt posibilitatea sa decida.

Exista manipulare strategica (receptorul nu stie scopul) sau tactica (receptorul nu stie mijloacele folosite).

Un exemplu (pentru ca multi confunda persuasiunea cu influentarea):

Daca vreti sa convingeti pe cineva sa mearga la un film si ii spuneti “hai la film pentru ca…” si incepeti sa argumentati, este influentare, pentru ca receptorul stie ce urmariti si ii dati posibilitatea sa aleaga.

Daca insa in timp ce argumentati il atingeti pe cot (gest care mareste capacitatea de persuasiune), apelati la tertipuri sentimentale, va inclinati capul, folositi cuvinte puternice, cu alte cuvinte receptorul cunoaste scopul, dar nu si mijloacele, este manipulare tactica.

In sfarsit, daca  ii spuneti “hai sa iesim putin” insa intentia voastra este sa mergeti impreuna la film (receptorul nu cunoaste scopul), se numeste manipulare strategica.

Exista multe tehnici de manipulare (picior in usa, deschidere cu minge joasa, NLP-ul etc.) si cea mai mare parte dintre ele nu sunt etice, nici morale.

In televiziune manipularea se foloseste in felurite moduri subtile:

” Lev Kulesov (1899-1970) a realizat urmatoarea experienta: un actor (Georges Bigot) priveste in aparat, fara nicio expresie pe fata. In film sunt inserate trei imagini, reprezantand o farfurie cu ciorba aburnida, o fetita culcata intr-un sicriu si o femeie bruneta, lasciva. Toti specatorii “vad” chipul lui Bigot exprimand pe rand, foamea, tristetea si dorinta.

In Statele Unite, anumite televiziuni explica mecanismul mesajelor publicitare. De exemplu, unei familii i se prezinta un spot in care se aude cantand un cocos. Intrebati ce au vazut, mai multi membri ai familiei isi amintesc de niste peisaje rurale care nici n-au fost transmise.

Catorva indivizi li se difuzeaza un film in care un actor vorbeste pe fondul unor zgomote de razboi. Multi spectatori retin ca actorul se comporta agresiv.”

Vladimir Volkoff

Despre functia “a educa” a presei cred ca n-are niciun sens sa vorbesc, n-aduce bani, deci nu e intrebuintata decat rareori.

Adevar, realitate, informatie

Legea entropiei (Murphy):
Daca pui o lingura de vin intr-un butoi cu apa de canal, obtii un butoi cu apa de canal.
Daca pui o lingura de apa de canal intr-un butoi de vin, vei obtine apa de canal.

(“vin”=adevar; “apa de canal”=minciuna)

Ce este Adevarul?

Nu stiu.

Putem discuta despre Adevar in opozitie cu minciuna si in relatie cu Binele si Dreptatea.

Nimanui nu-i place sa fie mintit. Minciuna inseamna o prezentare falsa a realitatii. Minciuna se hraneste cu minciuna si da nastere la minciuna. Minciuna amageste. Minciuna ne face sa luam decizii proaste, sa fim folositi si sa gresim. Minciuna ne indruma pe cai gresite, ne face sa ne irosim.

Uneori minciuna poate fi folosita si cu scopuri nobile. Atentie insa! Nu de mine si de tine, ci doar de catre cei intelepti.

La musulmani exista conceptul taqiyya, care desemneaza o minciuna spusa necredinciosilor, cu scop defensiv, pentru aparare.

In buddhism sun asa-numitele mijloace utile: “Adevarul cel adevarat e ascuns, in timp ce strategia e folosita pe fata, iar cand in cele din urma ti se dezvaluie adevarul cel adevarat, viclesugul ti se pare a fi adevar.” Yagyu

Si crestinismul, in cazuri foarte speciale (Ingeri, Apostoli), permite minciuna. In Cartea lui Tobit se spune:

“17. Si Rafael a fost trimis sa-i vindece pe amândoi: sa ridice albeata lui Tobit, ca sa vada cu ochii sai lumina lui Dumnezeu si sa dea pe Sara, fiica lui Raguel, de sotie lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rau; caci Tobie era menit s-o mosteneasca. Si în acelasi timp Tobit, dupa întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foisorul sau.

3. Atunci tatal i-a dat înscrisul si i-a zis: “Gaseste-ti un om care sa te întovaraseasca si îi voi plati eu si du-te dupa argint pâna sunt înca în viata!”

4. Si s-a dus Tobie sa caute omul si s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu stia.

5. Si i-a zis: “Poti sa mergi cu mine la Raghesul Mediei? Cunosti tu locurile acelea?”

6. Si îngerul i-a raspuns: “Pot sa merg cu tine si stiu drumul; ba chiar am gazduit la Gabael, fratele nostru!”

…

11. A întrebat Tobit: “Spune-mi, frate, din ce semintie si din ce neam esti?”

12. Si îngerul a raspuns: “Semintie si neam cauti tu sau simbrias, care sa întovaraseasca pe fiul tau?” Iar Tobit a zis catre el: “Frate, vreau sa-ti stiu neamul si numele tau!”

13. Zis-a acela: “Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fratilor tai”. ”

In fine, un realist pe nume Churchill a zis: “In wartime, truth is so precious that she should always be attended by a bodyguard of lies.”

Scopul Adevarului este Binele si Dreptatea. Exista si cazuri (deosebite) in care pentru obtinerea binelui comun minciuna este utila. Retineti, binele comun, nu castigul personal.

Adevarul este in stransa legatura cu realitatea. Realitatea este o stare a Universului la un moment dat, in spatiu si timp. Este ca o fotografie. Realitatea este ce s-a intamplat/se intampla cu adevarat. Oamenii au un mare obstacol pentru a percepe Realitatea si anume creierul nostru, mai precis constiinta. Se spune ca perceptia inseamna realitate. De aceea disciplinele ezoterice prin care se cauta Cunoasterea (Isihasmul sau Zenul) pun accent pe ‘golirea de ganduri’ -fie prin rostirea unor cuvinte cu efect energetic, fie prin meditatie, fie prin rugaciune- adica pe ‘stingerea lanternei’ (pentru ca atentia, o importanta componenta a constiintei este ca o lanterna) si realizarea legaturii cu inconstientul si implicit cu energiile subtile din Univers. Noi suntem un fel de antene neacordate, pentru ca prin intermediul simturilor receptionam zgomote nu semnal util.

Ce este informatia?

Este foarte greu de dat o definitie a informatiei. Cum “La inceput a fost Cuvantul” (implicit informatia), informatia este prezenta in tot. O definitie completa a informatiei ar fi prea generala, deci inutilizabila, iar o definitie specifica ar lasa in afara ei elemente importante, deci tot inutilizabila ar fi . Asa incat fiecare domeniu al stiintei are o definitie particulara (matematica, cibernetica, genetica, teoria comunicarii, epistemologia etc.).

Exista anumite caracteristici importante, des pomenite in definitii, ale informatiei, cum ar fi noutatea, semnificatia (pentru receptor), interactiunea (fiind transmisa-receptata), fidelitatea de copiere etc.

Noi insine suntem informatie. Omul este informatie (ADN-ul), materie (corpul, care este tot o forma de energie) si energie (sufletul).

“You are a little soul carrying about a corpse, as Epictetus used to say.” Marcus Aurelius

Genetica vorbeste de replicatori. Iata ce spune Richard Dawkins:

“Replicatorul (…) avea extraordinara proprietate de a fi capabila sa creeze propriile sale copii. (…) Reprezentati-va replicatorul ca pe un sablon sau ca pe un tipar (pattern). Imaginati-va o molecula mare, ca un lant complex(…)”

Genele sunt replicatori. Memele la fel:

“Memele trebuie sa aiba aceleasi calitati ale replicatorilor ca si genele: longevitatea, fecunditatea si fidelitatea de copiere.

O mema-idee poate fi definita ca o entitate ce poate fi transmisa de la un creier la altul.”

Richard Dawking – Gena egoista

Ca tot a venit vorba, sexul este un act prin care se transmit informatii . Prin intermediul lui se transmit genele.

La un indian vine fiul cel mare si-l intreaba:
- Tata,tata, pe mine de ce ma cheama Pana de Vultur ?
- Pentru ca in timp ce te nasteai un vultur zbura deasupra wigwamului nostru.
Vine si fiul mijlociu:
- Tata, tata, pe mine de ce ma cheama Lup de Preerie ?
- Pentru ca in timp ce te nasteai un lup dadea tarcoale wigwamului nostru.
Vine si fiul cel mic:
- Tata, tata…
Dar indianul i-o reteaza cu dispret:
- Tu sa taci, Cauciuc Gaurit…