FocusBlog
Despre surse
In primul rand, ce sunt sursele si de ce sunt importante?
In primul manual de jurnalism aparut in Romania dupa 1989 (Manual pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est- Fundatia Soros) primul capitol este despre reporteri si surse:
” Reporterii trebuie sa stie sa descopere subiectele care se ascund sub informatiile de suprafata. Trebuie sa stie sa incurajeze oamenii sa vorbeasca, sa cerceteze documentele, sa isi formeze o retea de surse, adica persoane care detin informatiile dorite sau care stiu unde pot fi gasite acestea.
(…)Reporterul aduna informatii din trei surse:
(1) documente oficiale si acte;
(2) interviuri;
(3) observatii personale.”
In “Manual de Jurnalism – Tehnici fundamentale de redactare” coordonat de Mihai Coman si aparut in 1997, in primul capitol (“Reporterul si rolul sau in procesul jurnalistic- Ferenc Vasas & Alexandru-Bradut Ulmanu) se vorbeste si despre informatie si despre surse:
“Un reporter este cu atat mai bine pregatit si isi face cu atat mai bine meseria cu cat stapaneste mai multe surse, deci mai multe modalitati de a obtine informatii. Cu ajutorul surselor, reporterii obtin date si le verifica veridicitatea.
In primul rand sursele se impart in interne si externe. Sursele interne sunt chiar reporterii, corespondentii si colaboratorii, care ies pe teren si observa realitatea pentru a descoperi stirile. Sursele externe sunt toate acele surse din afara redactiei consultate de jurnalisti.
De asemenea, sursele pot fi directe sau indirecte. Cele directe sunt acele surse la care ziarul, postul de radio sau de televiziune ori agentia de presa are acces “la prima mana”. Sursele indirecte sunt surse “la mana a doua” sau chiar a treia ori a patra; informatiile sunt preluate de la un tert, care a avut mai intai acces la surse (…)
Melvin Mencher imparte sursele in fizice si umane (1994). Sursele fizice constau in inregistrari, documente, lucrari de referinta, colectii de ziare, observare directa. Cele umane sunt autoritatile si persoanele implicate in evenimente. sursele umane sunt adesea mai putin credibile decat cele fizice, pentru ca oamenii pot avea anumite interesea de protejat sau pot avea, uneori, tendinta de a relata faptele asa cum cred ei ca reporterilor le-ar placea sa le auda.
O alta clasificare imparte sursele in surse de birou (acele materiale care pot fi consultate in redactie) si surse de teren.”
In sfarsit, in “Jurnalismul de investigatie” de Cristian Grosu si Liviu Avram (2004), cartea pe care v-o recomand (eu am invatat foarte multe de acolo) se spune:
“In acceptiunea jurnalistica de zi cu zi, prin surse se inteleg, intr-un mod oarecum impropriu, persoanele fizice care furnizeaza informatii ziaristilor. In aceasta lucrare insa, vom acorda “sursei” un inteles mult mai larg si o vom defini drept orice mijloc prin care ziaristul afla o informatie. Asa stand lucrurile, putem identifica trei categorii de surse, trei moduri prin care ziaristii intra in posesia informatiilor: surse materiale, surse orale si observatia personala.”
Bun, deci v-ati facut reimprospatat imaginea despre surse.
Sursele sunt extrem de importante pentru ca pe baza lor ne construim rationamentele. Si aici un factor extrem de important este fidelitatea de copiere a informatiei (a surselor).
“Matematica isi asaza rationamentele logice unul peste celalalt si, daca vreun pas este gresit, atunci intregul edificiu se poate narui. Daca ati afirmat ca despre un fapt adevarat ca toate numerele se comporta intr-un anumit fel si exista exact unul singur care face exceptie, atunci ati gresit si tot ceea ce ati construit pe baza acelei afirmatii incorecte cade prada indoielii.” Ian Stewart
Din cauza asta sursele trebuie sa conserve adevarul. Adevarul este ca un bulgare de zapada: trebuie conservat, altfel se topeste.
Richard Dawkins, despre fidelitatea de copiere la replicatori:
“Acum insa trebuie sa mentionam o importanta proprietate a oricarui proces de copiere: nu este perect. Se produc erori. Eu unul sper ca nu exista erori de tipar in aceatsa carte, dar daca veti cerceta cu atentie, s-ar putea sa descoperiti una sau doua. Probabil ca ele nu denatureaza grav sensul propozitiilor, deoarece sunt erori “de prima generatie”. Dar inchipuiti-va ce se intampla inainte de aparitia tiparului, pe vremea cand cartile, precum Evangheliile, se copiau de mana. Oricat de grijulii, toti scribii sunt inclinati sa comita cateva erori, iar unii dintre ei nu se pot abtine sa nu aduca textului, in mod voit, cate o mica “imbunatatire”.
(…) Moleculele de ADN poseda o fidelitate uimitoare in comparatie cu cele mai reusite incercari de copiere fidela de care suntem noi in stare, insa si ele mai fac cateodata greseli.”
Si una dintre cele mai frecvente greseli este confundarea surselor primare cu cele secundare.
Un trib de indieni aduna lemne pentru iarna la poalele unui munte. Intr-o zi, Ochi-de-Vultur, seful tribului il trimite pe Iute-de-picior pana in varful muntelui unde era o statie meteorologica sa intrebe daca va fi o iarna grea, ca sa stie cate lemne sa adune.
Ajunge Iute-de-picior in varf si il intreaba pe meteorologul de serviciu:
− Domnule, va fi o iarna grea?
Meteorologul se duce in spatele cabanei si se intoarce dupa 5 minute.
− Da, pot sa spun ca va fi o iarna grea.
A doua si a treia zi povestea se repeta, pentru ca Ochi-de-Vultur voia sa stie sigur daca va fi o iarna grea. A patra zi:
− Iute-de-picior, mai du-te odata la meteorologul ala si intreaba-l daca va fi o iarna foarte, foarte grea pentru ca n-am chef sa adunam prea multe lemne degeaba.
Pleaca Iute-de-picior intr-un suflet si il intreaba pe meteorolog:
− Domnu’, iar m-a trimis sefu’ ca vrea sa fie sigur ca va fi o iarna foarte, foarte grea…
− Da, bine, asteapta putin…
Se duce in spatele cabanei si dupa cinci minute se intoarce:
− Da ma, va fi o iarna extraordinar de grea.
− Da dumneata cum iti dai seama?
− Hai sa-ti arat!
Merge Iute-de-picior in spatele cabanei, iar meteorologul ii spune:
− Uite, vezi tribul ala de indieni cate lemne aduna? Inseamna ca va fi o iarna foarte, foarte grea…
- Cetatene Rabinovici, de unde luati atatia bani?
- Din noptiera.
- Dar cine-i pune acolo ?
- Sotia.
- Dar ea de unde-i ia ?
- Ii dau eu.
- Dar dumneavoastra de unde-i luati ?
- Domnule anchetator, v-am spus doar: din noptiera.
Umberto Eco despre surse primare si secundare:
” Atunci cand se lucreaza pe carti, o sursa de prima mana este o editie originala sau o editie critica a operei in discutie.
O traducere nu este o sursa: este o proteza, precum placa dentara sau ochelarii, un mijloc pentru a atinge intr-un omd limitat ceva ce nu se gaseste la indemana mea.
O antologie nu este o sursa: este un ghiveci de surse, poate fi utila ca prima aproximare, dar a afce o teza despre un autor inseamna a paria ca eu voi vedea in el lucruri pe care altii nu le-au vazut, iar o antologie imi da doar ceea ce a vazut acolo un altul.
Darile de seama facute de altii, fie ele si integrate cu foarte ample citate, nu sunt o sursa: sunt cel mult surse la mana a doua.”
Dupa criteriile lui Eco (referitoare nu la jurnalism, ci la tezele de licenta), ar disparea vreo 90% dintre surse probabil.
In al doilea rand, cum ajungem la realitate si la adevar prin intermediul surselor?
Greu.
Scopul documentarii este ajungerea la adevar si la realitate. Sursele sunt un instrument care ne permit sa luam o mostra, un instantaneu in timp si spatiu al realitatii. O “fotografie spatio-temporala”. Pana la urma o parte dintre the 5 W’s incadreaza realitatea din punct de vedere spatio-temporal (exista 3 dimensiuni spatiale si 1 temporala in realitatea pe care o percepem; Universul insa are 10 dimensiuni, dintre care noi percepem doar 4).
Sursele transmit informatie. Informatie inseamna fapte si intentii (daca o sa cititi cu atentie Biblia o sa observati ca se pomeneste de pacatele cu gandul sau cu fapta, adica cele savariste si cele intentionate). Intentiile exista doar intr-un plan imaterial (in creierul nostru). Intentiile sunt un vector legat de motivatii. Dar sunt extrem de greu de sesizat din exterior. In lumea carteziana, doar “posesorul” isi cunoaste intentiile.
De aceea si oamenii de stiinta si jurnalistii se bazeaza pe fapte si pe indicatori ai intentiilor.
Shannon si Weaver, care au scris “The Mathematical Theory of Communication” in 1949, au creat urmatorul model de transmitere a informatiei:
Modelul functioneaza pentru telefon (pentru care a si fost conceput), dar nu si pentru oameni (desi e foarte folosit in teoria comunicarii).
Pentru noi este mult mai adecvat modelul APCFB:
Assumptions->Perception->Conclusions->Feelings->Behaviors
Este extrem de important sa distingem intre fapte, ganduri si sentimente. Majoritatea oamenilor nu sunt in stare. Un instrument pentru asta este grila D-I-E (ce vad/aud- ce gandesc- ce simt).
Ce influenta au presupunerile asupra noastra? Cum ne schimba comportamentul?
Un iepuras vroia sa faca niste clatite.Avea ingrediente pentru 20 de clatite dar nu avea tigaia in care sa le faca.Se hotaraste sa imprumute de la urs.
Pe drum se gandea:
“Daca ursul o sa ma intrebe pentru ce-mi trebuie tigaia ii spun ca vreau sa fac 20 de clatite.Si daca o sa vrea si el 5 ? Nu-i nimic. Eu sunt mic, imi ajung 15, lui nu-i ajung ca el e mare. Dar daca o sa vrea 10 ?
Nu-i nimic ! Eu sunt mic, imi ajung 10, lui nu-i ajung ca el e mare . Dar daca o sa vrea 15?” Tot gandindu-se el asa, ajunge la usa ursului si nervos ii spune :
- Ma ursule ! Ai o tigaie ?
- Da ! raspunde ursul.
- Sa-mi bag pula in tigaia ta.
If you enjoyed this article, please consider sharing it!
