Jurnalismul lui “ar putea”.De ce unii jurnalisti ar putea fi rapiti de extraterestri

Pearls before Swine by Stephan Pastis

” -And it’s most certainly NOT about the B-3 bomber.
-There is no B-3 bomber.
-I just said that! There is no B-3 bomber. I don’t know how these rumors get started! ” Wag the Dog

Zilele astea tot romanul a urmarit cu sufletul la gura negocierile cu FMI-ul. Intrebarea era: ce taxe vor creste? Fireste, presa a incercat sa afle. Si a inceput sa dea in bobi:

Curand insa s-a aflat si de unde erau alimentati cu zvonuri jurnalistii:

Observati ca cine e impotriva majorarii TVA-ului o spune cu subiect si predicat. Cine nu, da “informatii” pe surse cu lucruri care “ar putea” sa se intample.

E normal ca in negocieri sa dai anumite informatii “pe surse” in presa, cand iti avantajeaza partea. Doar ca in cazul TVA-ului Ministerul de Finante parea mult mai dornic decat FMI-ul sa-l majoreze. Insa pana la urma povestea a avut un happy-end: presa si-a vandut ziarele punand titluri rupte de realitate, populatia a rasuflat usurata ca nu se majoreaza TVA-ul, Ministerul de Finante va majora alte taxe (si asta era si obiectivul lor, povestea cu TVA-ul probabil fiind doar o fina manipulare a jurnalistilor si a opiniei publice = tehnica numita uşa-în-nas – prezentarea prealabilă a unei cereri exagerate, dificil de acceptat, pentru a introduce ulterior o cerere care să pară moderată în raport cu prima şi să aibă, astfel, mai multe şanse de a fi acceptată. Cat e de eficienta, cititi aici.).

Logica lui “ar putea” e la mare moda in presa si printre anumiti politicieni:

Folosirea logicii tip ar putea este comoda si imbatabila. Cine poate sa contrazica pe cineva care spune “ar putea”? E acoperit si daca are dreptate (“v-am zis eu!”) si daca se insala (“am spus doar ca e posibil”).

Ar putea actioneaza in comunicare ca o usa: dintr-o parte se vede ca se intra, din alta ca se iese.

In jurnalism ar putea ar trebui sa exprime probabilitatea nu posibilitatea. Ar putea se refera la incertitudine. Uneori si la intentiile oamenilor, care sunt schimbatoare ca vremea. Ar putea este prin definitie subiectiv, nu obiectiv, nu se fundamenteaza pe fapte si dovezi.

Ar putea este adapostul ideal pentru ceea ce britanicii numesc “lazy journalism”.

Richard Sambrook ( ex-Director of BBC Global News):

“I favour intelligent analysis and explanation – but with editorial discipline and supported by evidence-based reporting. As we rightly assert there is no place for lazy journalism in the new digital world we must also be careful not to dispense with what still matters. He Said, She Said journalism as a cover for lack of inquiry, inadequate resources or for false equivalence has no place. But as part of a range of tools to impose a discipline on opinion or prejudice it may still have some value. “Calling the story” can bring understanding – but it has at least as many pitfalls as lazy journalism. I don’t disagree with the critics of He Said, She Said. I just think it needs to be nuanced.”

Tot el spunea despre obiectivitate:

“Objectivity means based on facts or evidence, not feelings or opinion. Objectivity requires evidence and verification. It’s more than just attempting to be neutral.

Facts were what led you to the truth – that’s why, like a detective, reporters were meant to go to every effort to uncover them and put them together.”

UPDATE N-au fost majorate alte taxe, ci s-au micsorat fondul de salarii si cel de pensii. Niste articole bune despre negocierile cu FMI am citit la

Petreanu (care scrie limpede si usor amar; din pacate el a facut greseala sa-si numeasca blogul de pe vremea cand ne era bine “amar de zi“, asa ca i-au mai ramas putine optiuni, gen “amar non-stop“, “si mai amar” ) :

“Rezultă, nu? că guvernul, săracul, n-are încotro. El n-ar vrea, dar uite că nemernicii de la Fond sunt ai dracu’ şi “inflexibili”. Ştiind cam cum sunt oferite aceste informaţii “pe surse”, aş putea pune pariu că discuţiile cu FMI s-au încheiat cu “bine, dom’şefe, ca să luăm mai mulţi bani, mărim taxele şi impozitele, da’ putem să dăm pe voi?”

Povestea asta cu mărirea taxelor “la cererea FMI” e tare veche. Unii încă o mai cred. De fiecare dată, s-a terminat prost. Toată lumea o ştie.

E adevărat, nu s-a terminat niciodată prost pentru toţi. Doar pentru “fraieri”, adică aşa cum se numesc, mai nou, cetăţenii obişnuiţi, fie salariaţi, fie mici întreprinzători, care n-au avut abilitatea şi tupeul să se transforme în clientelă politică.”

Tita (un text foarte haios, care pune degetul pe rana):

“Dear Jeffrey,

I hope this was of some help to you. You might wanna know that the little guy and his friends have a habit of telling us, behind your back, that you want us to raise taxes and that you insisted for the crucifixion of Christ. I’m sure that’s not true and I wish you all the best,

T ”

Sutu (care a zis de acum 2 zile ceva gen “Andronic e de vina!”)

“Să ne punem puţin în mintea consultantului de imagine al guvernului Boc. Ce Dan Andronic? Am zis eu ceva de Dan Andronic? Nu, ziceam aşa, impersonal, consultantul de imagine. Pai, consultantul ar putea pune pe cineva să arunce o bombă pe piaţă. Una de genul ăsta: “Fondul Monetar International s-a aratat inflexibil in discutiile cu Guvernul din zilele acestea si a cerut majorarea cotei unice la 20% si a TVA-ului la 25%, au precizat pentru NewsIn surse guvernamentale.”

După ce arunci bomba, stai o zi, două, eventual trei, ca lumea să se sperie bine cu ajutorul televiziunilor şi al opoziţiei, care vor sări de cur în sus.

Şi apoi ieşi în public. Ca să-i linişteşti. Ai putea spune aşa: “Guvernul României NU va lua nici o decizie care să ducă la majorarea cotei unice şi nici a TVA.” Lumea, brusc, se va linişti, iar sondajele de opinie vor consemna o anumită creştere la cele două capitole menţionate.

Andronic (spune ceva gen “jurnalistii sunt de vina”):

“Presa, în special Realitatea TV și Antena3, a declanșat o isterie întreagă difuzând informații fără a face nici cea mai mică verificare. Doar ca să fie primii, devenind un soi de bloggeri ce apar pe un ecran mai mare decât displayul PC. Angrenând și o grămadă de politicieni, la fel de bloggeri ca și moderatorii.

Se vor mări taxele? În mod cert! Va avea vreo legătură isteria televiziunilor cu rezultatele negocierilor? Nu cred…

Deci, dragă Cristi Șuțu, cred că explicația care merită a fi dată este mult mai simplă: ziariștii s-au trezit că nu mai au surse de informații, fiind mult mai ocupați cu aparițiile la TV decât cu munca pe teren. Dar de fapt de ce ne mirăm? De când nu ați mai văzut o anchetă serioasă în presa română?”

Ultimii doi au meciul lor, misto de urmarit. In cazul de fata, au amandoi pe jumatate dreptate.

Toti cei patru fiind jurnalisti vechi, “cu nas”, au sesizat tactica de comunicare folosita.

Intre noi fie vorba, era putin probabil sa se majoreze TVA-ul si cota unica (desi unii ar fi vrut asta) atata vreme cat singurul specialist din Romania a carui parere conteaza pe partea economica (intern si extern) – Guvernatorul BNR Mugur Isarescu – a spus limpede ca nu vrea TVA si cota unica marite.

In sfarsit, doua texte foarte bune despre cei care vor fi sacrificati: (primul scris de Lucian Davidescu, al doilea de Alin Fumurescu).

Si o concluzie: Romania nu e pregatita de discursuri realiste, care sa prezinte adevarul, tip “Blood, Sweat and Tears”. Romanii vor sa fie mintiti frumos. Inca.