Plesu despre training, CTP despre online

Plesu in Dilema Veche despre training:

“Să nu ne speriem de cuvinte! Training e uşor de tradus pe româneşte. Înseamnă ori „a dresa“ (un animal), ori „a antrena“ (un sportiv), ori „a pregăti“ (un copil sau un adult) pentru o anumită activitate sau profesiune; pe scurt, „a educa“, „a forma“, „a modela“.

(…) Înainte ca toată lumea să ştie englezeşte, toate astea la un loc se numeau „pedagogie“. Ca să fii un bun profesor, trebuie să ai o anumită instrucţie pedagogică: să ştii niţică psihologie, dar şi să ai o fire răbdătoare, să te exprimi limpede şi atrăgător, să ai tact. Dacă nu le ai pe-astea, degeaba înveţi „procedee“ şi şmecherii de tot soiul. Dacă le ai, aş spune că nu-ţi mai trebuie nimic. Ceea ce nu suspendă rostul şcolilor tradiţionale de pedagogie. Acum însă această bicicletă s-a reinventat: se cheamă altfel, e mai săltăreaţă, mai PR, mai management, mai Power Point.

Deunăzi, mi-a căzut în mînă un program up-to-date de training of trainers: în şase zile afli toate secretele meseriei şi capeţi, în final, un atestat. Am citit atent programul cu pricina. M-a lăsat paf. Mi s-a făcut frică. La orizont a apărut o specie umană nouă, un mutant zglobiu, un amestec de candoare ţanţoşă, suficienţă tandră şi limbaj de plastic. Programul e conceput să te seducă şi recurge, pentru asta, la două mijloace: te flatează („eşti o resursă importantă pentru noi“) şi îţi stimulează buna-dispoziţie („bucură-te!“). De altfel, tonul general al textului emană o inexplicabilă veselie.”

CTP la intalnirea cu comunitatea de cititori Gandul, despre online si “forumisti”:

“Una dintre caracteristicile principale ale online-ului, care îl diferenţiază net de presa scrisă, şi care face ca şi ziariştii de presă tipărită şi ziariştii de online să difere ca meseriaşi, şi care face ca audienţa, cititorii, de presă tipărită şi cititorii de online să difere ca tip uman şi ca tip social este viteza.

Acum nu mai există nici un suport pentru litere, pentru cuvânt. E un alt sentiment. Eu am trăit ani de zile cu sentimentul materialului. Hai, nu al plumbului, dar măcar al hârtiei. Acum, în spatele cuvântului pe care îl citim pe net nu mai e nimic. E neantul. Cuvântul ăla poate să dispară cu uşurinţă, ca şi cum nu ar fi fost. E suficient un click. Pe hârtie, dacă apucai să-l scrii, trebuia să-l tai. Urmele lui nu mai puteau fi şterse: şi dacă ştergeai cu guma, tot rămânea o urmă. Uşurinţa cu care pot fi scrise şi uşurinţa cu care pot fi şterse cuvintele crează o altă stare celui care scrie pe net şi o altă stare celui care citeşte pe net. Sunt alte structuri de gândire, şi la cel care scrie, şi la cel care citeşte.

Nu mai există ciorna. Ciorna este un concept fundamental: generaţii de oameni care au scris, au trăit cu ciorne, au trăit cu ideea de a trece după aceea pe curat. Dar ciorna rămânea. Acum, textul arată foarte bine polizat, dar nu mai are trecut. Ar fi mult de discutat despre cum modifică ciorna modul nostru de a gândi.

(…) Scrisoarea forma un tip uman, care astăzi a dispărut sau e pe cale de dispariţie. Tipul uman care chat-uieşte, care mess-engeşte, care sms-eşte e diferit fundamental. Mijlocul de comunicare schimbă fiinţa umană. Îi schimbă mesajele, îi schimbă conţinutul. Contează enorm pe ce suport este cuvântul. Suportul şi modul în care se face transmisia între două fiinţe omeneşti le schimbă pe acele fiinţe omeneşti în chiar structura lor intimă.

(…) prea mulţii cretini, indivizi cu vocaţie neconcretizată de criminali, care scriu pe acest forum. N-am fost niciodată, dar acum sunt pentru introducerea unui filtru. Când am deschis ziarul Gândul am spus free: să scrie toată lumea, aşa e normal, să fie libertate. Rezultatul acestei libertăţi maxime, greşit înţelese – că nu ştiu cum dracu se face dar întotdeauna libertatea totală este greşit înţeleasă – este umplerea cu dejecţii a forumului care începe să gonească oamenii de calitatea domnului Dobrovicescu, de pildă, de calitatea dumneavostră, care sunteţi decenţi, care vreţi să susţineţi un dialog care puteţi să-mi oferiti un feedback preţios la text. “