Guest Post: Twitter vs Pititea

Guest post de Corina Bacanu

La 5 ani, Pititea era cea mai tare retea de socializare din lume. La 7 ani, eram deja experta la Pititea: strabismul si ventuza m-au propulsat si, cu ajutorul lor, am ajuns sa primesc recunoasterea si respectul tuturor copiilor din Micro 5 si Micro 6: ei se ascundeau acasa, dormeau, mancau, se jucau si eu tot reuseam sa-i “scuip” a doua zi. Secretul meu? Nu incetam niciodata sa-i caut. Pana de curand, imi lipsea acest joc popular. Slava domnului, l-am redescoperit in Twitter! Regulile raman oarecum aceleasi: eu caut, ei se lasa prinsi.  Pe astia de pe Twitter insa,  poti sa-i “scuipi” si dupa saptamani intregi, ani… Probabil e o chestiune a oamenilor maturi, ei se lasa mai greu… As mai adauga atat:  obisnuita sa excelez la Pititea si, in adancul sufletului inca urmarita de ventuza, imi doresc totusi in secret sa ma urmareasca si ei. Stiu ca important si castigator la Twitter este sa urmaresti, nu sa fii urmarit, de altfel singura diferenta cu Pititea. Si totusi wanna be-ul din mine nu va inceta niciodata sa spere ca poate, intr-o buna zi, voi fi si eu “scuipata”…