De ce si cum trec mogulii in online

Articol foarte lung, nu-l recomand decat celor intr-adevar interesati de online.

Ca de obicei primul care s-a miscat a fost Sarbu. Sarbu nu da interviuri, Sarbu face si in general este cu cateva secunde mai destept decat restul. Deci a investit din timp in online: build it and they’ll come.

Al doilea care s-a miscat a fost Vantu. F5 era deja bine infipt in piata cand Vantu declara pe 19 august 2009:

“Nu prea mai am incredere in ziarele generaliste. In alte publicatii am, evident, dar in cele generaliste nu mai cred. Lumea traieste, astazi, in casa cu computerul, nu cu ziarul.”

Apoi pe 8 decembrie 2009:

“Voi renunta definitiv la print, merg doar pe media electronica. Acolo voi investi cat este necesar pentru a-mi mentine cota de piata si chiar pentru a o spori. “

Au urmat si Voiculescu si Patriciu.

Voiculescu, pe 23 octombrie 2009:

“Ca toata lumea, cred ca multe publicatii se vor muta multe pe online, iar Romania va ramane cu trei-patru ziare mari. Acum ma pregatesc pentru new media, pentru ca nu vreau sa fiu luat pe neasteptate. Momentan sunt in cercetare.”

Si Patriciu, pe 6 iulie 2010 cu farmecul lui obisnuit (adica are marele talent sa para ca spune lucruri pe care lumea nu le stie) :

“Web-ul va incepe sa produca foarte multi bani! Asta pot sa va asigur! Ca orizont de timp vad un interval cuprins intre 18 si 24 de luni pentru a pune la punct un sistem.”

Ah, doar ca cei de la Adevarul abia se apuca sa faca un sistem (al lui Sarbu si chiar si al lui Vantu opereaza de ceva timp) . Va dura doar 18 luni (18 luni in new media inseama echivalentul la vreo 3 ani obisnuiti pentru ca lucrurile se petrec muuuult mai rapid online). Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Bun, pana aici nimic nou: mogulii au intrat/intra in online (aici detalii despre specialistii care coordoneaza intrarea asta), era o treaba evidenta, acum vreo doi ani Naumovici a spus la o conferinta ca onlineul va fi dominat tot de moguli.

Singura intrebare care se pune este: cum vor face profit? Pentru ca -flash news- in lume nu exista inca un model de business universal pentru web. Chris Anderson spunea intr-un interviu pentru Der Spigel:

SPIEGEL: But where’s the Web-based business model for it?

Anderson: We’re still figuring that out.

SPIEGEL: Good luck — a future that won’t support itself.

Anderson: The banner ad was invented right here in this office in 1995. That was the first answer to your question. But there’s not one business model, there are thousands. Each one of us has to figure out our own. We all make money but we don’t make enough money — and not as much as we made in print. Facebook is trying to figure it out, Twitter is trying to figure it out. We’ll get there. It’s so early.

Solutia? Taxarea continutului. Cine a implementat-o? Murdoch.

7 mai 2009, Guardian:

“That it is possible to charge for content on the web is obvious from the Wall Street Journal’s experience,” he said.

Asked whether he envisaged fees at his British papers such as the Times, the Sunday Times, the Sun and the News of the World, he replied: “We’re absolutely looking at that.” Taking questions on a conference call with reporters and analysts, he said that moves could begin “within the next 12 months‚” adding: “The current days of the internet will soon be over.”

6 august 2009, BBC:

“The digital revolution has opened many new and inexpensive methods of distribution,” he added.

“But it has not made content free. Accordingly, we intend to charge for all our news websites. I believe that if we are successful, we will be followed by other media.

“Quality journalism is not cheap, and an industry that gives away its content is simply cannibalising its ability to produce good reporting,” he said.

In fine, Murdoch a amenintat ca va bloca search-urile Google pe siteurile News Corp.

“We are going to stop people like Google or Microsoft or whoever from taking stories for nothing … there is a law of copyright and they recognise it,” Murdoch told a packed audience of students, journalists and other media professionals.

He said search engines had tapped into a “river of gold” by aggregating content but that the days of free news had to come to an end. “They take [news content] for nothing. They have got this very clever business model,” he said.”

Ok, deci marile corporatii e clar ca vor merge pe taxarea continutului. Si asta si la noi.

2 iunie 2010, “Peter Imre, directorul general Adevarul Holding, a declarat ca decizia privind introducerea platii online este una strategica si care a fost comunicata intern, nefiind un anunt pentru publicul larg. “Cand voi avea de facut un anunt public, voi anunta si mecanismul, si preturile”, a spus el, intrebat in legatura cu felul cum va aplica AH o astfel de masura.” (Hotnews)

9 iulie 2010, Cosmina Noaghea, Media Pro: “Ziarul Financiar are continut premium, exclusiv si cititori cu un statut social ridicat. Sunt premisele de baza pentru a oferi continutul online platit. Se va intampla in acest an si modelul pe care il vom folosi este cel al Wall Street Journal si Financial Times”. (Daily Business)

Dinu Patriciu, in acelasi interviu de mai sus:

“Trebuie sa ne scoatem din cap aprecierea ca informatia e pe gratis. Nu mai suntem in comunism si trebuie sa ne fie clar ca nimic nu e pe gratis. (…) Modelul trece de la cele specializate spre cele generale, iar viteza va creste foarte mult dupa ce The Times l-a adoptat. Asta nu inseamna ca nu poti intra pe site gratis. Doar ca povestea integrala, story-ul de care esti interesat, o vei primi doar daca esti abonat.”

Bun, acum haideti sa vedem cum merg treburile la varf pe lumea asta.

Timothy Geithner este in finante echivalentul lui Henry Kissinger in diplomatie. Este printre oamenii cei mai inteligenti si mai influenti de pe planeta. Cat de influenti? Un exemplu dintr-un articol scris de David Rothkopf si preluat in aprilie 2008 de Money Express:

“Ca sa ne facem o idee despre cum se comporta elita lumii intr-o situatie de criza mondiala – una asemeni celei in care suntem acum – e instructiv sa urmarim la lucru un jucator precum Timothy Geithner. Presedintele Rezervei Federale din New York s-a aflat in mijlocul disperatelor eforturi de culise de oprire a raspandirii colapsului pe piata de credite a Statelor Unite, de gestionare a frisoanelor care au doborat banca Bear Stearns si a altor crize anterioare. Subtire, cu un aer tineresc, Geithner poate parea din alt film, vorbind non-stop la telefon prin monumentalele birouri ale Fed, construite intr-un stil ce ar putea fi caracterizat drept mausoleu din Evul Mediu tarziu. Dar tocmai calitatea lui de a crea iluzii si indemanarea lui il fac sa fie persoana potrivita pentru acest job modern, acela de unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii financiare. Din cauza faptului ca ratele dobanzilor se schimba si iluziile de capital au un impact de mai mica durata asupra pietelor decat in trecut, puterea bancilor centrale este de fapt mai limitata. In lumea de astazi, nici o institutie, nici chiar Rezerva Federala americana, nu are puterea de a stapani o criza. A fi bancher central de succes depinde acum de ceea ce Geithener numeste “o putere cumulata…una care e separata de autoritatea formala a institutiei noastre si care poate fi un instrument foarte puternic.

(…) Amintindu-si de o criza anterioara a pietei mondiale de obligatiuni, la a carei gestionare a contribuit, Geithner a spus ca Fed a adus laolalta liderii principalelor 14 companii financiare din lume, din 5 tari, reprezentand 95% din activitatea totala din pietele globale. Elvetienii au fost acolo, germanii au fost, englezii la fel. Interesant, nici un asiatic n-a participat – nici macar japonezii. Lloyd Blankfein, CEO si presedinte al boardului Goldmn Sachs “i-a numit, in gluma, cele ’14 familii’, ca in filmul ‘Nasul’ ” spune Geithner. “Si le-am spus: ‘Voi trebuie sa rezolvati aceasta problema. Spuneti-ne cum o s-o rezolvati si vom pune la punct o schema pentru a ne asigura ca nu exista ‘free riders’; stiti ca, daca va miscati individual, restul lumii se va misca odata cu voi.’
(…)Nu exista nici un mecanism formal pe care sa-l fi putut folosi pentru a forta pe cineva, asa ca a trebuit sa-l inventam. Cred ca premisa pentru a merge inainte este sa ai un proces colaborativ dincolo de granitele obisnuintei. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie universal, la nivelul fiecarei jurisdictii sau al fiecarei institutii. Ai nevoie doar de o masa critica de jucatori potriviti. E lumea, dar mult mai concentrata.”

Acea “masa critica de jucatori potriviti” la nivel global nu a fost atinsa deocamdata si cauza principala este Google, cel mai mare adversar al ziarelor si acum al presei online.

Dar probabil se va ajunge la un compromis Murdoch-Google.

Haideti sa presupunem ca acea masa critica de jucatori se va crea. Ce se va intampla mai departe?

Dumnezeu stie, noi putem doar emite niste ipoteze pe baza unor modele. Iar modelele astea vin din dinamica neliniara, etologie, teoria jocurilor si epidemiologie.

Mogulii au de dus practic doua lupte:

a. sa faca mai multi cititori sa plateasca pentru continut;

b. sa se dezvolte mai mult decat concurenta (lupta pentru trafic).

Punctul a. constituie un interes comun al mogulilor.

Teoria jocurilor este o stiinta serioasa care studiaza inclusiv treburi aparent neserioase, cum ar fi duelurile.

Teoria jocurilor ne spune ca intr-un caz cum este cel de mai sus, va exista un anumit nivel de colaborare intre jucatori.

John von Neumann scria in “Theory of games and economic behaviour”:

“If a player can always arrange such fortuitous alternatives in the order of his preferences, then it is possible to assign to each alternative a number or numerical utility expressing the degree of the player’s preference f or that alternative. The assignment is not unique but two such assignments must be related by a linear transformation.

(…)We say that an imputation x dominates an imputation y  if there is an effective group of players each of which is better off under x than under y. The group is effective provided it can guarantee for its members the stakes prescribed by a against any opposition from without the group. ”

Robert Axelrod in “The evolution of cooperation”:

“Proiectul a inceput cu o intrebare simpla. Cand ar trebui o persoana sa coopereze si cand ar trebui sa fie egoista, in interactiunea ei continua cu o alta persoana? Ar trebui un prieten sa continue sa-i faca favoruri unui prieten care nu raspunde la fel niciodata? Ar trebui ca o firma sa ofere servicii prompte unei alte firme care este in pragul falimentului? Cat de drastic ar trebui sa pedepseasca Statele Unite Uniunea Sovietica pentru actiunile ei ostile si ce model de comportament poate folosi SUA pentru a induce cel mai bine un comportament de cooperare din partea Uniunii Sovietice? Exista o modalitate simpla pentru a reprezenta genul de situatie care genereaza probleme. Aceasta este folosirea unui anume tip de joc numit “Dilema Prizonierului” pe care am amintit-o deja. Acesta le permite jucatorilor sa atinga castiguri reciproce doar prin cooperare, dar permite, de asemenea, posibilitatea ca un jucator sa-l exploateze pe celalalt, sau posibilitatea ca niciunul sa nu coopereze. ”

In situatia de acum avem o presa tabloidizata in intregime. Tabloidizarea exista in toata lumea si a existat dintotdeauna, dar in orice tara exista televiziuni si ziare serioase. La noi nu e cazul (poate ZF si Romania Libera sa fie exceptiile).

E adevarat si ce spune Teodor Tita:

“Parerea mea este ca PRO TV face lucrurile astea intr-un mod calculat si cinic si nu pentru ca nu are resurse sau pentru ca editorii de acolo au luat-o razna. Ci pentru ca incearca un compromis intre frivolul aducator de rating si jurnalismul de calitate.

Si daca nu ma credeti, va invit sa faceti urmatorul exercitiu (ideea nu imi apartine, dar este revelatoare): ignorati primele 5-10 minute din jurnalul de la ora 7, apoi vedeti ce ramane. O sa aveti surpriza sa descoperiti unul dintre cele mai bune jurnale de stiri existente pe piata in momentul asta. Subiecte corect alese, stiri scurte si relevante, tratate corect si neutru de cele mai multe ori, unghiuri de abordare interesante sau macar originale. Pe scurt, o imagine coerenta a zilei aflate la final.

Mai mult, rupeti-va o ora in seara asta si urmariti “Romania, te iubesc”. Eu unul nu imi aduc aminte de niciun program de televiziune romanesc care sa fi incercat vreodata o abordare atat de exhaustiva a unor subiecte majore si, in aceeasi masura ignorate, de media traditionale. Este vorba de reportaje muncite, se vede asta cu ochiul liber, documentate indelung si produse cu migala.

Folosindu-se de multa, foarte multa informatie, contextualizare si o doza decenta de patetism, “Romania, te iubesc” este o incursiune improbabila in Romania profunda cu mijloace jurnalistice oneste.”

Dar si ce spune Petreanu:

“Presa se ascunde în spatele legii economice care spune că cererea defineşte oferta. Publicul a dorit cu disperare toată amănuntele întâmplării, aşa că le-a primit – ce erau să facă redacţiile, să ignore cererea? Păi priviţi audienţele şi datele de trafic!

Iar publicul va spune că a consumat ce i s-a oferit şi că, după hăpăiala de la acest parastas dinaintea îngropăciunii, îi e cam greaţă, dar că nu el, publicul, a făcut coliva mediatică. Ce era să alegi, în acest vacarm, ca să afli ceva coerent şi clar despre un eveniment atât de neobişnuit? E simplu, nu?

Ei bine, nu. Sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac – şi numai educaţia diferenţiază între ele.

Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut. Mi-e teamă să mă gândesc, de exemplu, cam câte vagoane de bilete s-ar vinde dacă s-ar organiza în această ţară execuţii cu spectatori. Vă înfioraţi la idee? Violul mediatic post-mortem al Mădălinei Manole cam asta a fost, doar că intrarea a rămas la liber.

Dar, ca presa să nu fi comis toate aceste brutalităţi, era nevoie mai întâi ca ele să fie considerate şi de breaslă, şi de public ca inacceptabile – aşa cum violul, linşajul, tâlhăria sunt inacceptabile. Acesta ar fi trebuit să fie, pur şi simplu, un lucru care nu se face.”

Au vorbit multi despre tabloidizare  (vezi aici) si o sa tot discutam despre asta ani in sir, dar cainii latra caravana trece. N-o sa se intample nimic din interiorul breslei, stati linistiti.

Vestea buna este ca mutarea printului in online si cresterea cititorilor care trec pe internet va elimina mare parte din tabloidizarea din presa pe hartie. De ce? Publicitatea (adica banii) si cititorii se muta online. Evident, asta nu se va intampla peste noapte.

(UPDATE 23 iulie Tolo spune ca Presa scrisa a avut pierderi de peste 50 de milioane de euro in 2009).

Publicul ziarelor traditionale va fi ori din categoria Cancan (needucat) ori ZF (de calitate). Restul isi vor citi ziarele pe computer si (din ce in ce mai multi) pe telefonul mobil sau Ipad (despre impactul pe care il are deja telefonia mobila asupra presei aici si despre convergenta informatiei aici).

Cine spune asta?

Etologia.

De la Darwin stim ca “Nu supravieţuieşte cea mai puternica dintre specii, nici cea mai inteligenta, ci cea care raspunde  cel mai bine schimbarii.”

Richard Dawkins: “Una dintre cele mai izbitoare proprietati ale comportamentului masinilor de supravietuire este aparenta lor intentionalitate. Prin aceasta nu inteleg numai ca el pare a fi bine calculat pentru a ajuta genele sa supravietuiasca, caci, fara indoiala, este. Ma refer, insa, la o mai apropiata analogie cu comportamentul uman calauzit de un scop.”

Tot Richard Dawkins scria in “Gena egoista”:

“Sa luam metoda lui Maynard Smith de analiza a confruntarilor agresive si s-o aplicam la sex. (…) vom avea doua strategii feminine si doua strategii masculine.

Cele doua strategii feminine se vor numi cuminte si usurica, iar cele doua strategii masculine se vor numi fidel si crai. Regulile de comportament ale celor patru tipuri sunt urmatoarele. Femelele cuminti nu vor copula cu un mascul, daca acesta nu i-a facut o curte asidua, lunga si costisitoare, timp de cateva saptamani. Femelele usuratice vor copula imediat, cu oricine. masculii fideli sunt gata sa faca o curte indelungata, iar dupa copulatie raman cu femela si o ajuta sa-i creasca pe copii. Masculii crai isi pierd repede rabdarea, daca o femela nu copuleaza cu ei de indata: ei pleaca sa caute alta femela; nici dupa copulatie nu raman si nu se comporta ca niste tati buni, ci pornesc in cautarea de femele proaspete.

(…)Sa ne imaginam o populatie in care toate femelele sunt cuminti si toti masculii sunt fideli. Este o societate monogama ideala. In fiecare cuplu, masculul si femela obtin amandoi acelasi profit mediu.

(…)Sa presupunem acum ca o singura femela usuratica patrunde in sanul populatiei. Ea o duce foarte bine. Nu plateste costul amanarii pentru ca nu se rasfata, lasandu-se petita indelung. Intrucat toti masculii din populatie sunt fideli, poate conta ca si-ar gasi un tata bun pentru copiii ei, indiferent cu cine s-ar imperechea. (…) Prin urmare, genele ei vor incepe sa se raspandeasca.

Daca succesul femelelor usuratice este atat de mare incat ele ajung sa predomine in sanul populatiei, lucrurile vor incepe sa se schimbe si in tabara masculilor. Pana acum, masculii fideli au detinut monopolul. Acum insa, daca in cadrul populatiei rasare un mascul crai, el incepe s-o duca mai bine decat rivalii sai fideli. intr-o populatie in care toate femelele sunt usuratice, incasarile unui crai sunt intr-adevar substantiale.

(…)Daca masculii crai se inmultesc atat de spornic incat sa ajunga sa domine partea masculina a populatiei, femelele usuratice vor fi la mare ananghie. Orice femela cuminte va avea un mare avantaj.

Daca faceti calculele, rezulta ca o populatie, in care 5/6 dintre femele sunt cuminti, iar 5/8 dintre masculi sunt fideli, este evolutiv stabila.”

Ulterior Dawkins a revenit si a spus ca sistemul nu poate fi stabil.

Inlocuiti femele cu presa. Prima femela usurica=celebrul ziar care a dat stirea cu gaina care a nascut pui vii, sau daca vreti, mai recent, Libertatea sau OTV-ul.

Oricum comportamentul de “usurica” al presei este acum o mema, adca o unitate de imitatie. Mai rau decat asta, lipsa de profesionalism a devenit o mema. Jurnalistii au observat ca cei cu standarde etice mai elastice o duc foarte bine si au inceput sa faca si ei compromisuri.

Notiunea de mema a fost introdusa tot de Dawkins:

“Aveam nevoie de un nume pentru noul replicator, un substantiv care sa comunice ideea unei unitati de transmitere culturala sau a unei unitati de imitatie. (…) Exemple de meme sunt melodii, idei, ghicitori, mode vestimentare, tehnici de olarit sau de constructie. Exact asa cum genele se propaga in fondul genetic, sarind dintr-un corp in altul la bordul spermatozoizilor si ovulelor, tot astfel memele se propaga in fondul memetic sarind dintr-un creier in altul printr-un proces care, in sens larg, poate fi numit imitatie.”

Cum se raspandesc memele?

Epidemiologia ne da un raspuns. Malcolm Gladwell, “Punctul critic”:

“La mijlocul anilor ’90, orasul Baltimore a fost atacat de o epidemie de sifilis. in decurs de un an, din 1995 pana in 1996, numarul copiilor nascuti cu aceasta maladie a crescut cu 500%.
(…)Conform Centrului pentru Evidenta bolilor (CEB), cauza a fost cocaina tratata pe cale sintetica.
(…)John Zenilman, de la John Hopkins University din Baltimore expert in domeniul bolilor cu transmitere sexuala, are (…)O alta explicatie: colapsul serviciilor medicale in cele mai sarace cartiere ale orasului.  Mai exista si o a treia teorie, care ii apartine lui John Potterat, unul dintre cei mai mari epidemiologi din Statele Unite. Dupa parerea lui, de vina sunt schimbarile concrete din acei ani, care au afectat atat zona de este, cat si pe cea de vest din Baltimore, cartierele extrem de sarace aflate de o parte si de alta a centrului orasului, unde s-a concentrat problema sifilisului.

(…) Potterat, de exemplu, a facut odata o analiza a unei epidemii de gonoree care a avut loc in Colrado Springs, statul Colorado.(…) In intreg orasul Colorado Springs, un oras cu un excedent de mai bine de 100.000 locuitori, epidemia de gonoree a izbucnit din cauza activitatii a 168 de oameni care locuiau in patru cartiere neinsemnate si care frecventau practic aceleasi sase baruri.”

Gladwell concluziona:

“Epidemiile depind de oamenii care transmit agentii infectiosi, de agentul infectios insusi si de mediul in care opereaza agentul infectios. Iar atunci cand erupe o epidemie, cand este smulsa din starea de echilibru in care se gasea, eruptia apare pentru ca s-a intamplt ceva, pentru ca au aparut anumite schimbari in una (sau doua sau trei) din aceste zone. Eu ii numesc pe cei trei agenti ai schimbarii :Legea Minoritarilor, factorul de Aderenta si Forta Contextului.”

Danielle Ofri scria despre epidemiile emotionale  in New England Journal of Medicine:

“As the novel disease establishes itself within society, a certain amount of emotional tolerance is created. H1N1 infection waxed and waned over the summer, and my patients grew less anxious.
But emotional epidemiology does not remain static. As autumn rolled around, I sensed a peeved expectation from my patients that this swine flu problem should have been solved already. The fact that it wasn’t “solved,” that the medical profession seemed somehow to be dithering, created an uneasy void. Not knowing whether to succumb to panic or to indifference, patients instead grew suspicious.”

Dinamica neliniara ne ofera instrumentele prin care putem analiza variabilele necesare ca o mema sa fie lansata .

Cunoscuta sub mai multe denumiri (teoria haosului, nonlinear science etc.) dinamica neliniara este un domeniu recent al matematicii. Unii o considera o stiinta, altii nu. Pana la urma nici nu conteaza, conteaza ca putem studia cu ajutorul ei

fractalii

patternurile

sau  sistemele complexe

Pe scurt, hazardul.

Modelele si studiile dinamicii neliniare sunt folosite zi de zi in prognozele meteo, la bursa, dar si de exemplu in medicina sau dirijarea satelitilor.

Totul a pornit de la Poincare care a contrazis determinismul lui Laplace.

Haosul este foarte greu de inteles. Unul dintre domeniile in care dinamica neliniara are un rol important este ingineria de trafic. Majoritatea oamenilor cred ca traficul din Bucuresti este ingrozitor. Sa facem comparatia insa cu cel din India.

Tom Vanderbilt povesteste in “Trafic”:

“Blocajele creaza un adevarat haos. strazile din Delhi sunt intesate de fluxul nemaipomenit al autoricselor verzi si galbene care se deplaseaza in zigzag, de taxiurile in miscare, biciclisti, carute lente trase de vite, motociclete cu mai multe locuri purtand copii fara casti de protectie, femei cu sari, autobuze greoaie, care uneori trebuie sa aleaga alta banda decat cea pentru autobuze, pentru ca este plina de biciclisti si pietoni care nu au pe unde altundeva sa circule, pentru ca in Delhi nu exista trotuare.(…) Trasatura definitorie a traficului din Delhi este prezenta ocazionala a vacilor, care stau lenese pe linia mediana, la cativa metri de trafic.”

Un haos total, nu-i asa? Dar haosul are rostul lui.

“Prezenta unei vaci intr-o zona urbana, foarte circulata, nu este o intamplare. Oricat de mult ma deranjeaza prezenta unei vaci pe drum, mai ales cand pledez pentru fluidizarea traficului, trebuie sa recunosc ca acest lucru forteaza oamenii sa incetineasca. Impactul de ansamblu este ca se reduce tendinta de a accelera si mai mult si de a conduce imprudent si neglijent. (Ofiter de politie din Delhi)

Geetam Tiwari, profesor la institutul Indian de Tehnologie din Delhi, a remarcat ca ceea ce pare anarhie din perspectiva ingineriei conventionale de trafic (si a soferilor din Occident) are de fapt o logica intrinseca. Ea sugereaza ca “sistemul optimizat” din Delhi, departe de a duce la blocaje, poate sa permita deplasarea mai multor oameni la momente de varf decat modelele standard.
Studiind mai multe zone din imprejurimile orasului, Tiwari si un grup de cercetatori au descoperit ca spatiile cu o rata scazuta a conflictelor tind sa aiba o rata crescuta  de mortalitate si invers. Cu alte cuvinte haosul serveste drept un dispozitiv de siguranta. Mai multe conflicte nseamna viteza scazuta, adica mai putine sanse de accidente mortale. Cu cat viteza creste, cu cat traficul de masini si camioane este mai fluid, cu atat cresc pericolele pentru pietoni si biciclisti.”

Ne intereseaza dinamica liniara din perspectiva relatiilor dintr-un sistem tip prada-pradator.

“Sa consideram dinamica unui sistem ecologic prada-pradator. Animalele noastre de prada sunt porcii, iar prada lor sunt trufele, acele ciuperci cu miros exotic, patrunator. Variabilele asupra carora ne concentram atentia sunt dimensiunile celor doua populatii – numarul relativ al porcilor (fata de o valoare de referinta de un milion) si numarul trufelor (aceeasi definitie).
Cretserea naturala a trufelor depinde de cat de multe trufe exista si de viteza cu care le mananca porcii, iar cresterea populatiei de porci depinde de cati de multi porci exista si de cat de multe trufe mananca acestia. Astfel, rata schimbarii fiecarei variabile depinde de amandoua variabilele, observatie ce poate fi transformata intr-un sistem de ecuatii diferentiale pentru dinamica populatiilor.” Ian Stewart

Tot el povesteste ca in 1994 Jacquie McGlade, David Rand si Howard Wilson de la Universitatea Warwick au efectuat un studiu urmand o strategie de simulare pe calculator specifica teoriei complexitatii. Studiul urmarea dinamica a doua populatii (iepuri si vulpi) si includea si o variabila “iarba”. Vulpile mananca iepuri, iepurii mananca iarba.
“(…)ceea ce au gasit a fost uluitor. Circa 94% din dinamica populatiei de iepuri la aceasta scara intermediara poate fi pusa pe seama miscarii deterministe pe un atractor haotic in spatiul fazelor cu patru dimensiuni. Mai pe scurt, caracteristicile importante ale dinamicii populatiei de iepuri sunt determinate cu numai 6 procente de eroare de o ecuatie diferentiala cu numai patru variabile.”

Ca o concluzie (pentru ca m-am plictisit si eu de atata scris), ce e de retinut din cocktailul asta de teoria jocurilor, dinamica neliniara, etologie, epidemiologie, retele sociale si telefonie mobila ?

Bill Miller pe care Fortune il numea “one of the greatest investors of our time” (Miller has compiled one of the most remarkable records in the history of investing: His fund- the $20 billion Legg Mason Value Trust- has outperformed the stock market for 15 straight years. That’s right, 15 years, starting in 1991 – during George Bush the elder’s presidency – through the tech bull market, then the crash and now the recovery.That puts him in the same league as Peter Lynch, George Soros, even Warren Buffett.)

spunea:

“What we are really trying to do is to think about thinking. Understanding how groups behave is central to understanding how complex adaptive systems – such as the stock market – work.”

Cei de la Fortune se intrebau: “But how far-out is this really? There are all kinds of money managers who say they “think different.” Miller would argue that his group is able to see the world through a truly unique set of lenses by studying how tree limbs grow and how infectious diseases spread and the like, and that this is the value added that allows them to outperform the market.”

Profesorul Henry Jenkins de la MIT avea dreptate cand scria in 2002:
“Imaginati-va o lume in care exista doua feluri de putere media: una dintre ele vine din concentrarea media, unde orice mesaj capata autoritate pur si simplu prin faptul ca este transmis prin reteaua de televiziune; cealalta vine prin intermediari de baza, unde un mesaj capata expunere numai daca este considerat relevant de catre o retea libera de public variat. Transmiterea in masa va pune anumite subiecte pe agenda nationala si va defini valorile fundamentale; cei care folosesc blogurile vor reincadra acele subiecte pentru diferite segmente de public si se vor asigura ca fiecare are sansa de a se face auzit.”