Inception: prin visul lui Christopher Nolan

UPDATED Cat e real si cat e fictiune in filmul lui Nolan? Cum se poate interpreta finalul filmului? Pot fi visele reale?

Nolan a dat lovitura cu “Inception”, mai ales printre intelectuali. Este un film care isi flateaza spectatorii. Pare sa spuna lucruri profunde si se termina “in coda de peste” (pentru a-si face spectatorii sa-l vada de minim doua ori ). Desi nimeni nu intelege  complet povestea (care merge uneori in paralel pe 5 planuri), filmul a fost promovat inteligent si are o imagine, o muzica si efecte speciale extraordinare.

Articolul este (din nou ) foarte lung pentru ca nu se poate explica un film ca Inception in juma’ de pagina (sau se poate explica, dar pe mine nu ma cheama din pacate Naumovici). Este o poveste care va va plimba prin fizica constiintei, creier, imaginal, subconstient, vise, vise lucide si mecanica cuantica.

(Am ales sa folosesc vise si nu visuri cum e corect; de asemenea am ales sa folosesc denumirea de subconstient, in mod generic pentru toate straturile psihice de sub nivelul constiintei , desi din nou nu este corect, denumirea pentru o parte din aceste straturii fiind cea de inconstient).

Christopher Nolan nu este la primul film care are legatura cu procesele psihice. Nolan este cel care a facut Memento, un film in care eroul principal sufera de pierderea memoriei de scurta durata. Filmul a fost realizat pe baza unui scenariu scris de fratele lui Nolan, Jonathan Nolan, care din mai multe puncte de vedere poate fi considerat probabil creierul din spatele succesului lui Christopher.

Tema vis-realitate este o tema destul de prolifica pentru cinamtografie, a  produs deja mai multe filme bune:

- Solaris al lui Soderbergh

- Eternal sunshine of a spotless mind al lui Gondry

- Reconstruction al lui Boe

- Vanilla sky al lui Crowe

-The science of sleep al aceluiasi Gondry

- Mullholland Drive al lui Lynch

La granita acestei teme pot fi considerate si Matrix si Avatar pentru ca si acolo este vorba de stari modificate ale constiintei.

Nolan a avut succes cu aceasta tema si pentru ca a folosit cateva scamatorii legate de promovarea filmului:

-A lansat pe Youtube un clip in care apareau cativa psihologi specializati in vise. Doar ca a introdus in acelasi clip o persoana care nu e psiholog, ci actrita.

“The video is a fairly lo-fi recording of Nolan interviewing various dream researchers. Interestingly, Nolan edits out where these researchers study, but the video does in fact appear to feature real-life individuals. The first person you see is G. William Domhoff, who is a professor in psychology at the University of California, Santa Cruz. He’s followed by Jayne Gackenback. The last researcher is an unnamed female (actress?) and speaks about the process training people to take control of their dreams, and how powerful this can be. “[The military] took it one step further,” she cryptically says. “If one can actively participate in one’s own dreams, what would happen if one could participate in another person’s dreams…the military calls this Project Somnacin.” We then hear further elaboration from Cpt Darren Bartel via a supposed telephone interview”. (Slashfilm.com)

“Once someone is aware they are dreaming, they can actively participate in the dream- sometimes even change it. Usually when you’re aware you’re dreaming, you wake up. But we have techniques that can train someone to stay in the dream and with enough practice one can stay in a dream for an extended period of time.”

“[The military] took it one step further. If one can actively participate in one’s own dreams, what would happen if one could participate in another person’s dreams? The military calls this program ‘Project Somnacin.’ And from what I’ve heard, two or three subjects are able to collectively participate in one dream.”

- A lansat pe bloguri un asa-zis manual militar confidential despre vise:

- Hans Zimmer a folosit clasica “Je ne regrette rien” cantata de Edith Piaf, la compozitia coloanei sonore (intr-un mod subliminal):

“Forty-seven years after her death, Edith Piaf is soundtracking the biggest, darkest, most bombastic blockbuster of the summer. Composer Hans Zimmer has revealed that Inception’s entire soundtrack, from the booming trombone theme to the strains of rising dread, originates from one of the chanteuse’s most famous songs.” (Guardian)

Deci cei din echipa de promovare a filmului au stiut sa mentinta interesul pentru film, aruncand mereu cate o informatie pe piata (descoperirile “intamplatoare’ fiind de fapt scurgeri dirijate).

Daca trebuie sa retineti o singura idee din tot articolul asta, atunci acea e idee este urmatoarea: Nolan ne prezinta un film despre vise prin intermediul unui vis (un film este pana la urma un vis al cuiva).

Si James Cameron a reusit aceeasi performanta cu Avatar : ne-a prezentat un film despre realitatea virtuala prin intermediul realitatii virtuale (filmul 3d).

La fel ca personajele din Inception si noi spectatorii calatorim prin creierul lui Nolan si ne supunem regulilor din (de data asta) constientul lui.

Si din cauza asta dezbaterile legate de finalul filmului (se opreste titirezul din rotire sau nu?) care au animat blogurile si siteurile in Statele Unite sunt inutile. Unii au analizat inclusiv copiii-actori, inelul de pe degetul personajului lui Di Caprio, au bagat pisica lui Schrodinger in ecuatie (cel care a facut asta a nimerit-o) etc. Toate aceste despicari in 16 ale firului probabil si le-a dorit Nolan (pentru a-si face spectatorii sa vada filmul de mai multe ori).

Paranteza: chair titirezul poate fi considerat unul dintre simbolurile filmului, pentru ca Pamantul este un titirez care se invarte in jurul Soarelui, sistemul solar este alt titirez care se invarte la randul lui samd.

Nolan este un maestru al manipularilor inca de la Memento. Iar cu Inception a trecut la alt nivel. Noi spectatorii uitam mereu cand privim un film ca motivatia unui personaj nu-i apartine lui, ci regizorului sau scenaristului.  Personajul trebuie sa fie convingator pentru spectatori, nu pentru celelalte personaje.  Ce-nseamna asta? Ganditi-va ca de fiecare data cand discutati cu cineva ar trebui  sa convingeti mai multi spectatori care va urmaresc si nu pe persoana cu care discutati. Deja trebuie sa jucati pe doua planuri, nu?

Filmul in sine este un mijloc de influentare. Lev Kulesov a realizat urmatoarea experienta: un actor (Georges Bigot) priveste in aparat, fara nicio expresie pe fata. In film sunt inserate trei imagini, reprezantand o farfurie cu ciorba aburnida, o fetita culcata intr-un sicriu si o femeie bruneta, lasciva. Toti specatorii “vad” chipul lui Bigot exprimand pe rand, foamea, tristetea si dorinta.

Apoi, spectatorilor nu le place incertitudinea pentru ca oamenilor nu le place sa admita ca solutie doua idei care se bat cap in cap. Din cauza asta ne este greu sa folosim gandirea divergenta.

” In testele de gandire convergenta exista aproape intotdeauna o concluzie sau un raspuns considerat unic, iar gandirea trebuie sa fie condusa sau controlata in directia acelui raspuns…Prin gandirea divergenta, pe de alta parte, se desfasoara o cercetare mai amanuntita in directii diferite. Aceasta se observa cel mai limpede cand nu exista concluzii unice. Gandirea divergenta… e caracterizata… ca fiind putin legata de scop. Exista libertatea de a merge in diferite directii… Respingerea vechii solutii si deschiderea de noi directii sunt necesare, iar organismul plin de resurse mai mult ca sigur va reusi.”  J. P. Guilford:(psiholog)

“In general, mecanica cuantica nu prezice un singur rezultat clar pentru o obsevatie. In schimb, ea prezice mai multe rezultate diferite posibile si ne spune cat de probabil este fiecare dintre ele.” Stephen Hawking

“De la Newton incoace, strategia fizicii matematice a fost mereu sa descrie universul in termenii ecuatiilor diferentiale si apoi sa le rezolve. Totusi, pe masura ce am urmat aceasta strategie in domenii din ce in ce mai complicate, intelesul sintagmei “A rezolva” a suferit schimbari majore. (…) Observati ca aceasta abordare schimba din nou intelesul notiunii “a rezolva”. Mai intai cuvantul insemna “a gasi formula”. Apoi semnificatia i s-a schimbat in “a gasi valorile aproximative ale numerelor”. La sfarsit, aceasta a ajuns de fapt sa insemne “spune-mi cum vor arata solutiile“. In loc de solutii cantitative, noi cautam solutii calitative.” I. Stewart (matematician)

Deci nu exista raspuns gresit sau corect cu privire la finalul filmului. Iar finalul este o alta gaselnita pentru promovarea filmului. Pentru ca va urma Inception 2 .

Bun, acum sa discutam despre elementele reale din film.
Pentru asta trebuie sa discutam despre constiinta.

Constiinta este inca un mister pentru oamenii de stiinta.

Constiinta umana este unul dintre ultimele mistere care au supravietuit. Un mister e un fenomen despre care oamenii nu stiu ce sa creada. (…) Constiinta ramane astazi singurul subiect ce-i lasa adesea fara grai si incurcati chiar si pe cei mai sofisticati ganditori.

Daniel Dennett

Asta nu-nseamna ca nu exista ipoteze referitoare la constiinta si (mai ales) la straturile de sub ea- subconstientul si inconstientul.

Doua discipline din cadrul psihologiei- psihanaliza si psihologia cognitiva au studiat aceste straturi aflate sub constiinta. In paranteza fie spus, psihanaliza, desi este poate cea mai in voga disciplina legata de psihologie, a primit si cele mai multe critici, Popper considerand ca este o pseudostiinta care nu se bazeaza pe fapte. Freud, cel mai cunoscut exponent al psihanalizei a fost recent numit de catre un filosof francez, “un mincinos cocainoman, lacom şi infidel, un sectant care a flirtat cu antisemitismul şi care a extrapolat propria patologie oedipiană la nivel planetar”.

Psihanalistii s-au facut cunoscuti tocmai prinanalizarea si interpretarea viselor si tehnici mai putin conventionale (hipnoza) prin care induceau pacientilor stari modificate ale constiintei.

Pe de alta parte, psihologia cognitiva are o baza experimentala mult mai solida, precum si o asimilare a rezultatelor neurologiei.

Si aici este momentul sa spunem ca noi nu ne putem controla nici macar constientul:

Reamintiti-va ca ceea ce vedeti in circumstante normale isi datoreaza stanilitatea unui model mental pe care il construiti. Ochii dumneavoastra scruteaza intr-adevar totul cu privirea, producand pe retina o imagine la fel de proasta ca aceea a unui operator video amator, o parte din lucrurile pe care crezi ca le-ai vazut fiind, de fapt, completate din memorie.

William Calvin, neurofiziolog

In afara de asta, mai multe studii sugereaza ca deciziile pe care credem ca le luam in mod constient sunt influentate de alte straturi decat constiinta  (ca sa nu spun entitati) :

- Benjamin Libet ( fost cercetator la University of California, San Francisco si prima persoana care a primit Virtual Nobel Prize in Psychology) a efectuat un experiment in care a pus voluntarii sa execute miscari aleatorii ale degetelor. Pare ceva banal, dar el a descoperit ceva extrem de interesant: anume ca inconstientul se pregateste sa ia decizia inainte ca ideea sa apara in constiinta.

“Libet a descoperit ca aproximativ cu jumatate de secunda inainte ca degetul persoanei sa se miste, aparea o usoara agitatie a activitatii cerebrale, numita potential de actiune. Din cercetarile anterioare, Libet stia ca agitatia respectiva nu avea nimic de a face cu implementarea miscarii degetului: nu era vorba de comanda de a ridica degetul in aer. Aceasta venea mai tarziu, chiar inainte de miscare, in aria de control motor a creierului. Ceea ce vedea Libet cand avea loc potentialul de actiune era chiar comanda atotputernica: ‘Misca degetul.’ “  Cordelia Fine

Dupa cum scrie psihologul Cordelia Fine, noi percepem lucrurile asa:

1. Ma gandesc “bate degetul”.

2. Degetul bate.

Realitatea este ca nu gandul cauzeaza actiunea, ci exista un proces inconstient (Cordelia Fine il numeste “comandantul secret”) care pune in miscare degetul:

Comandantul secret (catre neuronii care asteapta): Spuneti-i mintii constiente sa gandeasca “bate degetul”. Si ridicati degetul.

Mintea constienta: Voi bate din deget…

Comandantul secret: Schimbare de plan. Cineva a pus frana degetului. Si nu uitati sa spuneti mintii constiente sa-si schimbe parerea.

Mintea constienta: O, stati putin. De fapt, nu voi bate din deget.

Deget (ramane neschimbat):…

- Antonio Damasio (in prezent profesor de neurologie la University of Southern California) alaturi de alti cercetatori de la Universitatea Iowa au facut un alt experiment: voluntarilor li s-au pus cate patru seturi de carti in fata, doua rosii si doua albastre. Sarcina lor era sa extraga cate o carte. Extragerea cartilor albastre le aducea castig, iar cartile rosii ii faceau sa piarda (ei insa nu stiau aceasta regula). Oamenii de stiinta au descoperit ca majoritatea subiectilor isi dadeau seama in mod constient, dupa aproximativ 50 de carti extrase, ca nu trebuie sa extraga carti rosii, ci albastre, desi nu fusesera informati. Insa s-a descoperit si altceva: anume ca deja la a zecea carte, jucatorii au sesizat ca ceva e in neregula cu pachetul rosu de carti (palmele – care erau conectate la un aparat care masura activitatea glandelor sudoripare – transpirau, se schimba si comportamentul, luau mai multe carti albastre). Asta inseamna in mod concret ca inconstientul sesiza cu mult timp inainte ca exista o regula.

(Antonio Damasio “Somatic markers and the guidance of behaviour: theory and preliminary testing”)

- Ernest Hilgard (fost sef al departamentului de psihologie al Stanford University) a introdus conceptul “hidden observer” :

“One of Hilgard’s subjects made the following interesting statement about what she experienced, making particular reference to what she sensed was her higher self: The hidden observer is cognizant of everything that is going on. . . . The hidden observer sees more, he questions more, he’s aware of what is going on all of the time but getting in touch is totally unnecessary. . . . He’s like a guardian angel that guards you from doing anything that will mess you up. . . . The hidden observer is looking through the tunnel, and sees everything in the tunnel. . . . Unless someone tells me to get in touch with the hidden observer I’m not in contact. It’s just there.”

In afara de asta, exista si un curent de oameni de stiinta care sustin o legatura dintre constiinta si mecanica cuantica.

“Constiinta este totalitatea de dincolo de spatiu si timp, care, in esenta ei cea mai profunda, s-ar putea dovedi adevaratul “eu”. Stim azi ca orice spatiu timp inseamna constiinta, ca in perceptia noastra normala despre realitate se intrupeaza un amestec din puzderia de universuri cu care coexistam.

Fred Alan Wolf, profesor de fizica

In 1957, doi fizicieni de la Princeton, Hugh Everett si John Wheeler, au prezentat o prelegere cu tema “Interpretarea multiplicitatii lumilor in mecanica cuantica”. Aceasta teorie spune ca gandurile, obiectele mentale, substanta viselor si halucinatiilor, aparitiile si alte forme de exprimare a constiintei sau inconstientului pot fi reale in alte lumi sau “biocampuri”. Profesorul Robert Jahn de la Princeton a descris influenta constiintei asupra sistemelor fizice in lucrarea sa ” Margins of Reality. The Role of Consciousness in the Physical World” .

Mai multi fiziceni au sustinut aceasta legatura.

Robert Jahn: ” Teoriile fizicii vor ramane incomplete daca in definirea realitatii nu va fi implicata intr-un fel oarecare si constiinta ca element activ.”

Werner Heisenberg: ” Acelorasi forte organizatorice ce produc diversitatea formelor naturii li se datoreaza si modelarea constiintei noastre.”

Even Walker, fost fizician la Centrul de Cercetari Electronice al NASA (Cambdridge, Massachusetts)  era de parere ca activitatile constiintei nu se sprijina neconditionat pe fenomene chimice sau electrochimice, ci, probabil, mai mult pe procese de tunel mecanico-cuantice. Factorii determinanti (walker ii numeste “entitati ascunse”), se comporta ca si cum ar fi in contact unii cu altii.

Chiar si Schrodinger, un mare admirator al filosofiei orientale, a emis ipoteza ca lumea este alcatuita din elemente de constiinta.

Neurologii sunt in general impotriva ideii.

Neurologii stiu ca o explicatie stiintifica adecvata a vietii noastre interioare trebuie sa fie mai mult decat un catalog de capacitati mentale. Trebuie sa explice si erorile caracteristice, pe care fizicienii constiintei le ignora – distorsiunile iluziilor, inventivitatea halucinatiilor, capcana mirajelor, nesiguranta memoriei, predispozitia noastra spre bolile mentale si apoplexii, rar observate la alte animale.

(…)In entuziasmul lor reductionist, fizicenii constiintei se comporta ca si cand ei n-ar fi auzit despre una dintre principalele caracteristici ale stiintei: nivelurile explicatiei (frecvent asociate cu nivelurile mecanismului). Specialistul in stiinte cognitive Douglas Hofstadter da un bun exemplu de niveluri atunci cand subliniaza ca un blocaj de circulatie nu se produce din cauza unei singure masini sau a elementelor ei. (…) Intre mecanica cuantica si constiinta sunt probabil o gramada de astfel de niveluri de organizare persistente: exemplele includ legaturile chimice, moleculele si auto-organizarea lor, biologia moleculara, genetica, biochimia, membranele si canalele lor ionice, sinapsele si neurotransmitatorii lor, neuronul insusi, circuitul neural, coloanele si modulele, dinamica  corticala la o scara mai larga samd.(…)Mecanica cuantica este, probabil, esentiala pentru constiinta cam in acelasi fel in care cristalele erau odata esentiale radiourilor sau cum sunt inca esentiale bujiile pentru blocajele de circulatie. Necesara, dar nu suficienta. interesanta in sine, dar un subiect legat doar de departe cu viata oastra mentala.

William Calvin, neurofiziolog

E incurcata rau povestea asta cu constiinta, nu?

Cu subconstientul este si mai incurcata. Subconstientul se poate sonda in mai multe feluri : prin intermediul viselor (cum face psihanaliza) sau al somnului (cum face psihologia cognitiva).

Somnul poate fi impartit in somn REM si non-REM (REM=Rapid Eye Movement). Somnul non-REM este la randul lui impartit in somn de stadiu 2 si somn SWS (Slow Wave Sleep).

In somnul REM, undele creierului sunt de 4-6 Hz si se misca doar ochii (de fapt globul ocular). In timpul noptii, ciclurile REM si non-REM alterneaza.

Visele se produc si in stadiul REM (mai frecvent) dar si in cel non-REM.

” Freud nu cunoastea ciclul de somn; chiar si asa, a trecut testul timpului ideea sa conform careia continutul visului este determinat de experienta zilei precedente, ceea ce el numea reziduu diurn. Cand cercetatorii au testat aceasta teorie, rugandu-i pe voluntari sa evalueze continutul viselor si dand o atentie speciala relatiei dintre vis si experienta traita, majoritatea indiviziulor au gasit foarte putine asemanari. Visele pareau a fi alcatuite din fragmente distincte ale experientei din starea de veghe, asamblate apoi in povesti noi. (Magdalena Fosse, Roar Fosse “Draming and episodic memory; a functional dissociation?”)

In 1994, doua articole au zguduit domeniul cercetarilor legate de somn sustinand ideeea ca somnul si REM faciliteaza invatarea daca nu chiar insight-ul.

Intr-un articol, o echipa de cercetatori israelieni, condusa de neurologul Avi Karni, a aratat ca somnul REM imbunatateste performantele la o sarcina de invatare perceptiva.

(…) In articolul insotitor, Bruce McNaughton si studentul sau post-doctoral Matthew Wilson, pe atunci la Universitatea din Arizona, au masurat tiparele de activare din hipocamp la sobolanii care dorm. Hipocampul, de marimea unui bob de mazare si aflat la un cetimetru distanta de corpul striat, este structura cerebrala legata cel mai strans de memorie. (…) Cei doi cercetatori au lansat ipoteza ca hipocampul reia tiparele de activitate ca parte a procesului de consolidare prin care memoria se transfera in cortexul cerebral.

Gregory Berns, profesor de psihiatrie

De ce sunt importante visele? Sunt o gramada de oameni de stiinta care si-au facut descoperirile in vis:

- Mendeleev : “Am vazut in vis un tabel in care toate elementele isi aveau locul lor. M-am trezit si imediat l-am trecut pe o bucata de hartie.”

- Banting a visat ca trebuie sa extraga insulina dintr-un pancreas de animal.

- Bohr a visat modelul atomului.

“Dupa Platon, conceptele matematice si adevarurile matematice salasluiesc intr-o lume reala, de sine statatoare, care este eterna si fara localizare fizica. Lumea lui Platon este o lume ideala a fenomenelor perfecte, diferita de lumea fizica, dar prin care trebuie inteleasa lumea fizica.

Roger Penrose, fizician

Si aici este momentul sa discutam despre imaginal. Mai precis, este momentul pentru mai multe citate din Andrei Plesu – Despre Ingeri, probabil cel mai in masura sa discute despre imaginal, imaginar si alte notiuni conexe realitatii.

“Ce fel de “realitate” are visul? Pot spune ca visul pe care tocmai l-am avut si care mi-a marcat dispozitia intregii zile nu exista? Sau ca acele reves-eveilles despre care vorbeste adesea Mircea Eliade n-au nici o substanta? In ce fel exista “sufletul”?

(…) Si ce ne facem cu “particulele elementare” ale domnului Heisenberg? Electronul caruia nu-i poti determina pozitia, entitatile ultramicroscopice care se refuza observatiei intrucat se modifica in functie de conditiile “experientei” – iata obiecte care nu mai indeplinesc conditiile clasice ale “reitatii”.

(…) Un prieten sau un maestru spiritual disparut pot fi mai prezenti, pentru mine, decat cei mai vii dintre cei vii. Suntem inconjurati de insi a caror “existenta” nu poate fi pusa la indoiala, dar care sunt eminamente absenti, nuli, incapabili sa iasa din statistica pentru a deveni persoane.

(…) De ce va spun toate astea? Ca sa vedeti ce babilonie se ascunde dincolo de aparentul “subinteles” al “existentei”. Si ca de acum incolo sa va ganditi de o suta de ori inainte de a afirma despre ceva ca exista sau ca nu exista, ca e “real” sau “inchipuit”.

(…) Exista un spatiu “de tranzitie” intre obiecte si idei, o tesatura “mixta”, in care “extremele” se intrepatrund. Tradusa pe europeneste, schema aceasta ar vrbi despre o lume a universalului concret (a senazatiilor), o lume a universalului logic (a ideilor) si o lume a universalului “metafizic” (a “imaginilor”). Fiecarui obiect al lumii sensibile (molk) ii corespunde, in lumea intermediara (Malakut), o Imagine (mithal), careia, la randul ei, ii corespunde, in lumea suprema, a Inteligentei, o Realitate arhetipala luminoasa.

(…) Inter-lumea la care ne referim capata, in texte, felurite denumiri simbolice cat se poate de semnificateve. i se spune, de pilda (in persana), Na-koja-Abad, “tara lui non-unde”, ceea ce nu inseamna “tara de nicaieri”. ci “tara care nu poate fi localizata in termenii spatialitatii curente (…).”

(…) Lumea intermediara se afla “pe suprafata convexa” a lumii fizice, adica a celei de anoua sfere planetare, ultima, “sfera-sferelor”, limita universului sensibil. Ibn’ Arabi vorbeste despre “centura de smarald a lumii noastre”, un soi de voal suprasensibil, dincolo de care se ala “cele 70.000 de universuri ale sufletului”.

(…) Ne aflam intr-o lume care are un fel de corp, dar nu e corporala, are un coeficient de rarefiere, dar nu e pur spirituala, are, cu alte cuvinte, si ceva din ce e deasupra ei, si ceva din ce e sub ea. Aceatsa e lumea imaginalului, a “istmului” dintre lumi. Inchipuiti-va un univers in care exista tot ceea ce exista in universul cunoscut de noi, numai ca fara corp.

(…) Metafora cea mai a indemana pentru a descrie lumea imaginala e, nu intamplator, metafora oglinzii. Caci ceea ce vedem in oglinda nu e nici fantasma, nici fiinta aievea.

(…) Lumea imaginala (care e lumea unde se simt acasa si ingerii) e un plan de reflexie intre lumea spiritului si cea a materiei, sau, pe alt palier, intre Dumnezeu si oameni.

(…) Lumea imaginala e reala, dar e altfel reala decat ceea ce socotim, de regula real, Nu poti sa mergi spre ea uitandu-te pe o harta, nu e “undeva”, pentru ca e ubicua. Ea traieste numai ca urmare a unei relatii: relatie dintre ea insasi si cel care o cauta. Cu alte cuvinte, ca sa se dechida, are nevoie de activarea interesului tau pentru ea si de o facultate speciala, din familia imaginatiei. In acest sens, ea este o lume virtuala, care se desfasoara “obiectiv” abia in momentul in care sunt dispus sa prind contur in fata ei. Ii fac loc, ma raportez la ea, o chem- atunci ea se manifeste. Bar – mi se deschide. Daca insa imi iau ochii de la luminile ei crepusculare – se volatilizeaza, se inchide, reintra in virtual. O observatie a unei calugarite vizionare din secolul al XII-lea, Hildegard von Bingen, descrie foarte precis acest raport: “Daca in om nu exista intrebare, nu exista nici in Duhul Sfânt raspuns.”

Lumea imaginala e tot atat de reala si de ireala pe cat este lumea vizibila pentru un orb. Trebuie ca orbului sa i se deschida ochii pentru ca uriasa rezerva de virtualitate in care traise ca nevazator sa capete substanta reala.”

Exista un tip de vis care se numeste vis lucid. Caracteristica lor este ca suntem constienti in timpul visului ca visam. Exista si un alt tip de vis in vis (crezi ca esti treaz, dar de fapt visezi in continuare) dar acest tip de vis nu este lucid (nu constientizezi ca visezi).

Deci ce se intampla in film (vis lucid in vis lucid in vis lucid etc.) este doar fictiune. La fel si faptul ca mai multi oameni viseaza acelasi vis. Se poate intr-adevar induce cuiva un vis (prin telepatie).

Elementele psihologice reale din film tin mai mult de anumitecontexte/secvente din film:

- “What’s the most resilient parasite? An Idea. A single idea from the human mind can build cities. An idea can transform the world and rewrite all the rules”. Si aici personajul lui Di Caprio se refera la influenta, mai precis la meme.

- atunci cand personajul lui Di Caprio explica faptul ca daca ii spui cuiva sa nu se gandeasca la un elefant, se va gandi. Este vorba despre un studiu destul de celebru:

- faptul ca Dominic Cobb (Di Caprio) este chinuit de culpabilitatea de a fi impins-o indirect pe fosta sotie sa se sinucida, culpabiliate de care ea se foloseste pentru a-l manipula.

” Chinezii, si ii banuiesc de acelasi lucru si pe sovietici, au inteles importanta inculcarii culpabilitatii si a conflictului interior la prizonier. S-ar parea ca au ajuns aici supunand subiectul unui bombardament de acuzatii si de continue verificari, pana cand anxietatea i-a tulburat complet gandurile si a ajuns sa se contrazica in amanunte. Se folosesc apoi de el ca de o “bata psihologica” ce ii va ajuta sa-l bata; in cele din urma creierul lui inceteaza sa mai functioneze normal. Obligatoriu, subiectul se prabuseste. In acest stadiu, starea lui devine foarte influentabila. Schemele lui de gandire initiale sunt anihilate.” Dr. Ewen Cameron, psihiatru, McGill University.

Doctorul Cameron probabil stia foarte bine ce vorbeste din moment ce a fost unul dintre artizanii crearii unui controversat program de interogare prin folosirea LSD-ului (si crearea unor stari modificate ale constiintei).

- plantarea sugestiilor in subconstientul cuiva. Pentru acest lucru nu este necesara neparat intrarea subiectului intr-o stare de somn. Este suficient sa se foloseasca un procedeu numit priming, care trezeste celulele nervoase implicate in diferite scheme (scemele fiind sistemul prin care mintea noastra claseaza informatiile). Un alt procedeu este prin hipnoza ( in Suedia a existat un caz cand un subiect hipnotizat a jefuit o banca).

“In visul nostru exista cu claritate cele sase carari iluzorii,
Dar cand ne trezim, nu mai exista nimic,
Nici macar miile de fenomene”
Yoka Daishi

“Ca atunci cand te contempli in oglinda
Forma si reflectarea se privesc
Tu nu esti reflectarea,
Dar reflectarea esti tu.”
Tozan Ryokai

“Alter-ego-ul este eul. Eul viseaza alter-ego-ul…Indata ce a invatat sa viseze alter-ego-ul, eul ajunge la aceasta raspantie infricosatoare si vine clipa revelatiei ca alter-ego-ul este de fapt, cel care viseaza eul.”
Carlos Castaneda

“Odata eu, Chuang Tzu, am visat ca eram un fluture si eram fericit fiind un fluture. Eram constient de faptul ca eram multumit de ceea ce sunt, dar nu stiam ca sunt Tzu. Brusc m-am trezit si eram eu, Tzu. Nu stiu daca era Tzu care visa ca era un fluture sau fluturele visa ca este Tzu.”

(se editeaza)