Despre jocurile pe computer

Daca n-ai jucat cel putin odata macar Minesweeper sau Solitaire, atunci articolul asta nu e pentru tine.

Acum cateva luni un cuplu sud-corean si-a lasat copilul in varsta de 3 luni sa moara de foame. Cauza? Dependenta de jocuri. Printre altele, se ocupau si de cresterea unui copil virtual, intr-un joc pe Internet.

“The pair fed their own premature baby just once a day in between 12-hour stretches at an internet cafe, the official Yonhap news agency reported.

Police officer Chung Jin-won told Yonhap they “lost their will to live a normal life” after losing their jobs.

He said they “indulged themselves online” to escape from reality.”(BBC)

Luna trecuta a facut valva cazul unei tinere din Statele Unite care a demisionat si a dezvaluit ca seful ei isi petrecea multe ore jucand Farmville:

Doar ca in realitatea (cei de la theChive.com au dezvaluit mai tarziu), ea era actrita si totul era un hoax:

Fireste, problema cu farmville este cat se poate de reala. Exista milioane de jucatori:

Timpul pe care il petrec angajatii la birou jucand Farmville sau alte jocuri este semnificativ:

In unele cazuri se ajunge la dependenta:

Exemple :

” Maria are doua servicii, este casatorita si este o persoana activa. Asa ca pentru a-si putea strecura Farmville in program, se trezea la ora 05:45 in loc de ora 06:00 ca sa ingrijeasca plantatia. Responsabilitatea de proprietar, chiar si virtual, a facut-o sa intre in joc si in timpul programului la radio.

“In timpul emisiunii, pe timpul melodiei, mai plantam diverse lucruri. Mi se intampla sa se termine brusc melodia si eu sa plantez in continuare. Sau sa mi se dea microfonul si sa se auda sunetul de la Farmville. Si imi faceau semn colegii sa imi inchid jocul”. Il inchidea, insa numai pentru un timp limitat. Jocul continua acasa, cand avea grija de animalele si culegea capsuni in timp ce dadea drumul masinii de spalat si punea o mancare pe foc. Pana cand “aproape ca nu-ti mai dai seama ce e real si ce e virtual”.

(…) Dan are 35 de ani si si-a facut cont in urma cu trei luni. Lucreaza in IT si nu ii place sa vorbeasca prea mult despre experienta virtuala. Este “scurt si la obiect”, pentru ca nu ii place sa piarda vremea. Este si motivul pentru care a mai rarit-o cu ferma, insa “o capsuna culeasa la timpul ei face ziua mai frumoasa”, spune Dan. “M-am plictisit si am constatat ca pierd 10-15 minute pe zi doar ca sa cultiv tot felul de prostii. Cel mai adesea jucam acasa, dupa ce am avut un conflict cu colegii de munca”, iar perioada de maxima atentie era seara, intre orele 22:00-23:00.

“Am fost dependent, pentru ca am jucat cateva luni zi de zi, macar 15 minute pe zi”. Este verdictul pe care singur si-l aplica. Si spune si cum a facut sa mai renunte la joc. “Imi propusesem mai demult sa renunt, ca mi-am dat seama ca e o pierdere de timp, asa ca vreo doua-trei saptamani am jucat din ce in ce mai rar si mi-am propus sa cultiv din ce in ce mai putine minuni sau sa cultiv doar ce pot recolta cu masinile. Am renuntat la ce trebuia sa culeg cu mana, pentru ca pierdeam prea mult timp”.”

In afara de jocurile gen Farmville, mai exista un gen de jocuri daunatoare: cele care se joaca pe telefonul mobil. Multi incep sa le joace pentru a alunga plictiseala si se trezesc apoi ca jocul devine scop in sine, nu mijloc, incepand sa joace oriunde.

Jocurile sunt gandite sa ofere anumite senzatii si din cauza asta unii devin dependenti, pentru ca senzatiile dau dependenta:

Fireste, nu orice dependenta este negativa. Suntem dependenti de aer, apa, mancare, dar astea sunt dependente naturale. Apoi Hemingway de exemplu, avea o mica problema cu alcoolul. Dar cati scriitori n-ar vrea sa aiba aceeasi problema cu conditia sa scrie la fel de bine?

Dependenta de jocuri insa, nu are efecte pozitive. Doar un exemplu:

Asta este o fata a monedei: in anumite cazuri, jocurile dau dependenta, fac angajatii sa piarda timpul la lucru etc.

Dar exista si cealalta fata a monedei: jocurile video ca instrument de invatare, mijloc de relaxare, sau chiar terapie.

Exista mai multe studii despre beneficiile jocurilor video:

Acum ceva vreme, lumea a ramas mirata cand Karmapa Lama, Trinley Dorje, singurul lider Buddhist recunoscut de Beijing, tibetani si India, a marturisit ca obisnuieste sa se joace pe calculator pentru a se relaxa:

Toti specialistii sunt de acord cu faptul ca jocurile ofera posibilitati mari si faciliteaza procesul de invatare:

Cel mai mare utilizator de jocuri video din lume este Departamentul Apararii din Statele Unite ale Americii. Bugetul destinat simulatoarelor ( realitatea virtuala eset creata tot cu ajutorul computerelor) este de ordinul miliardelor de dolari:

In jocurile video au inceput sa se investeasca de asemenea multi bani:

Jocurile sunt folosite in procesul de recrutare (atrag tinerii), in instruire, dar si de exemplu in resurse umane (n-am gasit materiale pe Internet, dar exista un joc folosit in procesul de repartizare a membrilor in cadrul echipelor: militarii il joaca si in functie de compatibilitati sunt alesi.)

Nici teroristii nu s-au lasat mai prejos si se speculeaza ca si ei utilizeaza anumite jocuri (Second Life si World of Warcraft):

Concluzia? Unele jocuri n-au nicio utilite, sunt doar pentru alungarea plictiselii (si uneori dau dependenta), altele sunt insa extrem de utile mai ales in cadrul procesului de invatare.

Si daca tinem seama de ce spunea recent Bill Gates (“Five years from now on the web for free you’ll be able to find the best lectures in the world. It will be better than any single university.”) si corelam cu evolutia jocurilor video, a asa-numitelor e-books, audio-books si a filmelor documentare sau destinate invatarii, putem trage concluzia ca nu e departe ziua in care computerul si nu cartea va deveni instrumentul numarul 1 in cadrul educatiei.