(Articolul face parte dintr-un material mai larg despre fortele speciale din tarile neutre ale Europei- Austria, Elvetia, Finlanda, Irlanda, Suedia).

Toate aceste tari au fost neutre in timpul Razboiului Rece. Chiar si in prezent niciuna dintre ele nu face parte din NATO. Insa patru dintre ele (cu exceptia Elvetiei) fac parte din UE. Dupa aparitia UE nu se mai poate vorbi de neutralitate in adevaratul sens al cuvantului in aceste cazuri, intrucat UE are un brat armat, destul de slab, e adevarat, dar are.

Cu exceptia Irlandei, in toate aceste cazuri a fost vorba de o “neutralitate armata” in adevaratul sens al expresiei. Armatele respective erau destul de atipice in comparatie cu armatele altor state europene, dupa cum se va vedea mai departe.

Nici fortele lor speciale nu faceau exceptie de la aceasta regula.

Irlanda 

Napoleon spunea ca politica unui stat sta in geografia sa. Nu politica interna, ci ceea ce numim acum geopolitica. Daca o sa ne uitam pe o harta a Europei o sa observam ca Irlanda se invecineaza cu un singur stat: Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Partea de nord a insulei, parte numita Ulster, apartine in mare parte Regatului Unit (sub numele Irlanda de Nord).

Irlanda a fost scena unor confruntari religioase (intre catolici si protestanti) de multe secole.

Adversarul Irlandei a fost multa vreme vecinul britanic protestant care a si anexat insula. Irlanda si-a obtinut independenta abia in 1922 dupa un razboi de guerrilla dus de IRA.

Vorbim deci despre un stat relativ tanar, cu o armata tanara, care in lipsa unui agresor (Regatul Unit n-a mai intentionat sa anexeze toata insula) si a unor amenintari reale, a pastrat efective reduse nedotate cu tehnica de lupta “grea” (chiar si in prezent Irlanda nu detine tancuri- doar niste blindate Scorpion, nici avioane de vanatoare- doar niste aparate de antrenament Pilatus).

Irlanda a trimis insa in mod constant militari in misiuni ONU (“casti albastre”).

La sfarsitul anilor ’60 in Irlanda de Nord problemele dintre comunitatile catolica si protestanta s-au acutizat (“the troubles”) iar Armata Britanica (British Army) a deplasat efective pentru a calma spiritele. “Operation Banner” declansata in 1969 a durat pana in 2007.

Printre cei care au sosit in Irlanda de Nord in 1969 au fost si militari din Regimentul 22 SAS (D Squadron) care au executat in special misiuni de cercetare (supraveghere prin posturi de observare). Tinta lor erau cei din PIRA, o grupare paramilitara catolica. Dupa o luna luptatorii din SAS s-au reintors la baza din Hereford, in Marea Britanie. In 1976 s-a decis trimiterea unui intreg escadron SAS in Ulster.

Fiind o unitate militara, SAS-ul a avut cateva probleme pentru a se adapta la noul “camp de lupta”. Misiunile erau in general specifice politistilor: supravegherea si arestarea “ring-leaderilor”, localizarea ascunzatorilor de arme, misiuni humint, uneori ambuscade etc. “Campul de lupta” era in general unul urban, in care cei de la PIRA aveau avantajul cunosterii terenului si al faptului ca nu ieseau cu nimic in evidenta printre miile de cetateni obisnuiti.

Asadar, un razboi de contra-insurgenta.

Datorita presiunii pusa de SAS, PIRA a inceput sa-si mute o parte din ascunzatorile de arme si explozibil peste granita, in Irlanda. De asemena, o parte dintre comandanti s-au adapostit acolo.

Irlanda nu avea instrumente pentru a lupta impotriva terorismului si probabil chiar daca ar fi avut ar fi facut-o doar de fatada. Astfel ca SAS-ul a fost trimis peste granita sa rezolve aceasta mica problema. Evident, irlandezii nu au fost anuntati.

In martie 1976 un cunoscut membru IRA (Sean McKenna) a fost capturat de SAS in urma unui raid in Irlanda.

Apoi, in mai 1976 un autoturism in care se aflau doi luptatori din cadrul SAS a fost oprit de politia irlandeza la un checkpoint. Alte doua masini (de back-up) cu militari SAS au venit sa ajute. In cele trei autovehicule se aflau opt militari din SAS imbracati in haine civile, dar inarmati. Cei opt au fost retinuti. Initial au declarat ca apartin Regimentului de Parasutisti. Au motivat prezenta lor pe teritoriul irlandez prin faptul ca au comis o eroare de navigatie (map-reading error). Datorita acestui incident, relatiile dintre Regatul Unit si Irlanda au cunoscut o perioada de raceala.

Probabil si datorita acestui eveniment autoritatile irlandeze au accelerat constituirea unor unitati de forte speciale atat in cadrul armatei irlandeze, cat si in cadrul politiei.

The Army Ranger Wing (Sciathan Fianoglach an Airm)

Intre anii 1968 si 1971, ca urmare a evenimentelor din Ulster, armata irlandeza a trimis militari la cursul US Army Rangers. Acesti luptatori au constituit nucleul noii unitati-the Army Ranger Wing, create in 1980.

Este o unitate polivalenta, in cadrul ei exista sectie navala (divers/boats), parasutisti HALO/HAHO, cercetare speciala etc. Unitatea are o bogata experienta atat in misiuni externe (incepand din anii ’80 sub egida ONU, apoi in Timor, Liberia, Chad etc.) cat si interne (supravegherea discreta a incursiunilor PIRA si SAS in Irlanda).

The Emergency Response Unit (Aonad Prainnfhreagartha)

In 1978 politia irlandeza (Garda Siochana) si-a format o unitate de interventie contraterorista, numita initial the Special Task Force.

Ca urmare a incidentului Abbeylara din anul 2000, cand ERU a fost acuzata ca a manageriat in mod deficitar interventia, recent (2008) au aparut tot in cadrul Garda unitati de “first-responders” numite the Regional Support Units (RSU).

Desi efectivele si bugetele destinate fortelor speciale irlandeze nu sunt foarte generoase si in ciuda unei experiente destul de reduse in domeniul militar, Irlanda a reusit crearea unor unitati speciale consistente, care in ultimii ani s-au remarcat in cadrul misiunilor multinationale (sub egida ONU sau UE).

Alaturi de Noua-Zeelanda, Irlanda este unul dintre modelel de eficienta din lumea fortelor speciale.