Romania, 012. Noua. Si noi.

Nu sculptez pasari, ci zboruri. Brancusi

“Sunt vremi de ambitii nebune. Se rastoarna scara normala. In loc sa se inceapa cu adunarea modesta a meritelor, pentru a ravni, pe baza lor, conducerea, se cere conducerea fara sa fie putinta sau macar hotararea de a indreptati aceasta suire prin merite. Intr-o lume asezata si ademenita, opinia publica intreaba pe oricine vrea sa se suie in fruntea altora: ce a facut, pe cand, pe cand, intr-o lume zapacita si rasturnata, se admira, ca la un circ sau la reprezentantii unui sport cutezator, indrazneala cu care se arunca ambitiosul catre culmile cele mai inalte.

…

Cred cu toata puterea ca insusirile de temei ale acestui popor vor iesi din nou la iveala, impunandu-se spre onoarea lui. Atras in alta parte, supt inrauriri (straine)…el se va intoarce la aceste asa de mari calitati, care sunt: masura, stapanirea de sine insusi, armonia, respectul de sine si de altii, simtirea aleasa si crutarea simtirii altuia, intelegerea pentru o idee care nu e a sa, bunatatea adanca si duiosia muiata in lacrimi, constiinta de drept pentru sine si pentru altii, religia legii si cultul suprem al datoriei.”

Nicolae Iorga

“Popoarele stravechi se caracterizeaza prin civilizatie pastorala, prin retragerea la munte, de unde pot privi si ocoli invaziile, printr-o fata brazdata de vanturile alpine, de experienta milenara, printr-un ochi patrunzator si neclintit de vultur, prin mutenie. Popoarele noi, migratoare, sunt dimpotriva, zgomotoase, gesticulante si au vadita predilectie pentru civilizatie.

…

Vechimea se mai confirma prin fatalismul nostru energetic (care nu-i deloc un aspect oriental). Popoarele mai noi sunt agitate de dorinti, a caror realizare e greu sa dureze, in vreme ce romanii cultiva un sanatos scepticism fata de orice intreprindere nefolositoare. Natiile noi sunt optimiste si la infrangerile inamicale in chip clamoros. Romanii sunt discreti, rabdatori. Goga exprima in cel mai artistic fel jalea rasei in fata tragicului national fatal, intrucat ne aflam la raspantia drumurilor de emigratie, jale cu grija invaluita in simboluri impenetrabile. Rasa noastra a capatat prin marea ei varsta, ca una ce a vazut marirea si decadenta imparatiilor (celti, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus:

Ce e val, ca valul trece * Din codri rupi o ramurea/ Ce-i pasa codrului de ea?

De altfel, aceasta filosofie e unita cu un simt politic miraculos. Cand privim cu oarecare perspectiva, ne dam seama ca instinctul nostru a lucrat totdeauana sigur. Numai noi am scapat de penetratia otomana administrativa, pastrandu-ne independenta. Poporul stie sa-si disimuleze reactiile sufletesti sub o fata nepasatoare, fara a juca comedie bizantina. “In fiecare roman e ascuns un Vlaicu Voda”.”

George Calinescu

” “Miracolul romanesc” este titlul cartii istoricului Gheorghe Bratianu. Nu este intru nimic exagerat. Sunt numite miracole evenimentele de foarte mica probabilitate. Or, strabaterea prin istorie a infimei populatii care, vorbind o latina vulgara dupa colonizarea Daciei de catre romani, parea sortita disparitiei prin absorbitie, exil sau eradicare, apartine acestei categorii.

(..) Exista invataminte care se predau ca si stafetele, dintr-o mana in alta. Sunt toate legate de supravietuire.

(…) Miracolul romanesc incepe sa fie descifrat si inteles. Se va putea identifica o strategie a celor o mie de ani petrecuti de daco-romani in anonimitatea istorica, a celor o mie de ani ai vietii transilvanenilor sub ocupatie ungara, a celor trei veacuri de existenta independenta a Munteniei si Moldovei si inca atrei veacuri traite in atarnare la Imperiul Otoman, cu parametrii cunoscuti de autonomie partiala care le-au pastrat identitatea culturala. ”

(…) Este de notat ca stilul romanesc de adaptare si nu de adoptare a functionat. Cu ideea pe care si-o facuse despre lume, romanul accepta o situatie care se impune din motive istorice, lucreaza la perfectionarea culturii sale in noile imprejurari, pe care le priveste vremelnice, si asteapta momentele propice si mature ca sa refaca jocul cu regulile lui. Aceasta s-a petrecut dupa aproape trei secole, dar ce sunt ele fata de mileniul dezvoltarii anonime, si, uneori, instrainate?”

Mircea Malita

“Romanii sunt astazi un neam de peste zece milioane de suflete, avand una si aceeasi limba (n-o ca s’o laudam noi), extraordinar de frumoasa si de …grea, avand un mod de gandire deosebit al lui, o comoara nepretuita de filosofie morala, de humor si de poezie – cu atat mai originala avutie cu cat este un amestec de mosteniri si de dobandiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite toate cu netagaduita lui nobila pecetie romantica, latina, care-l arata bun si netagaduit stapan al lor. Din aceasta stapanire seculara a lui rezulta si puterea nebiruita de asimilare a acestui popor, ce inca d’abia pe departe incepe a-si simti importanta in lumea europeana.

…

Si de-aceea, este asa de greu de’nteles teama ce o au unii de “instrainarea neamului romanesc”, “de alterarea spiritului national”, de… “pierderea romanismului”! Sa se piarza neamul romanesc! Auzi dumneata! …Dar sa ne temem ca are sa se prapadeasca, sa se piarza, asa de azi pe maine, pana nici nu s’a ridicat inca bine’n picioare, un neam de zece milioane! … De ce? Fiindca un Fanica oarecare, sec, n’are destul respect pentru antemergatorii progresului nostru cultural? …fiindca un mutunache maimuteste apucaturile si tonul de boulevardier parisien? … fiindca inteligente tinere isi risipesc zadarnic vremea in a critica, in loc sa si-o intrebuinteze mai bine decat aceia pe care ii critica?

Sa se prapadeasca neamul romanesc? Dar intoarca-se Oltul si Muresul de-a’ndaratelea catre obarsia lor din creierii muntilor Ciucului, neamul romanesc tot el, neam romanesc va fi, lucrand cuminte, asteptand cu rabdare vremea cand sa dea si el culturii si civilizatiei europene concursul lui specific, pe cat va fi fost inzestrat pentru asta de Pronia cereasca – fiindca oricum ne-om invarti si ne-om rasuci noi, oamenii, legile care stapanesc omenirea tot in mana Proniei ceresti sunt si trebuie sa ramana…”

I.L. Caragiale